Sunt fericita-impingandu-mi asiduu bolovanul
spre varful muntelui.
El se sfarma...,eu o iau mereu de la capat.
As putea urca linistita inaltimile;
dar intre mine si piatra aceasta,
s-a creat o tainica complicitate.
Eu si ea stim ca drumul e lung,
aproape zadarnic,privit de jos.

Ieri,azi,maine...fara data precisa,
uitam cine e cu adevarat carausul.
Eu urc,ea se sfarma-
eu ma frang in bucati,
ea ramane sus,stanca.

Sa cucerim Everestul?Radeti?...
Nu face parte din noi.

Tweet

Publicat de: buturoaga oana monica la data de: 17-12-2011, 12:20 pm
Cuvinte cheie: sisif | poezie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii