Singuratatea…da! A inceput sa-mi placa,
m-am invatat cu ea, usor, fara sa stiu...
de-o vreme simt ca, parca, mi-ar fi draga,
in compania ei, mi-aud gandul tarziu...
singuratatea , trista ca si mine
si resemnata...e un mod de viata.
Linistea ei e starea mea de bine,
seninatatea ei mi-o poti citi pe fata.
Singuratatea...nu credeam sa-mi placa....
O recunosc acum...fidela mea amica...
Ea ma-nsoteste zilnic si sufletu-mi impaca,
oare de ce-am respins-o? de cine-mi era frica ?
singuratatea mea...o mistica prezenta,
nedeslusita stare si nepatruns mister...
chiar de vor crede unii ca-i vraja sau dementa,
e doar al meu refugiu...peticul meu de cer.
In ea ma regasesc si pot vorbi cu mine,
in ea ma linistesc si proiectez sperante....
singuratatea mea, de-atatea ori revine,
de cate ori o caut...si ma cuprinde-n brate...
singuratatea-i certa si sincera cu mine,
ea nu ma amageste si nu imi jura stramb....
imi intelege visul ce nu-l imart cu tine...
si imi ofera spatiu, de lume sa m-ascund.
Singuratatea…da! A inceput sa-mi placa,
m-am invatat cu ea, usor, fara sa stiu...
de-o vreme simt ca, parca, mi-ar fi draga,
in compania ei, mi-aud gandul tarziu...
Publicat de: mirela câmpan la data de: 21-08-2011, 8:55 pm
Cuvinte cheie:
singuratate