Din lumea largă, vin mereu,
Ştiri, mai mult rele decât bune,
Să lupţi cu viaţa-i tot mai greu;
Doar să sperăm, ne mai rămâne!
Gândul îmi zboară în trecut,
La vremuri, când trăiam mai bine.
Vreau să le-aduc din nou, la mine,
Pentru că nu pot să le uit!
Aş vrea să mai chem timpul iar,
Dar, iute timpul se topeşte.
Nici, cu ai mei copii, măcar,
Nu sunt. Şi, tare greu îmi este!
Trecutul, deseori se arată,
Cu amintiri ce nu-s uitate,
Cu prea multe întrebări, deodată.
...Îmi pare o absurditate!
Cu timpul, poate voi uita,
Tot ce-am trăit frumos... cândva...
Dar, cum să uit trecutu-ndepărtat?
Cum pot scapa, de chin şi de oftat?
,,O, Doamne, fă-ne Tu, bună viaţa!”
Rostesc, privind spre răsărit.
Şi, lasă-ne, Doamne, speranţa,
Că-n lume, răul va fi biruit.
Dac-am greşit, Te rog, mă iartă!
Cum ai făcut adeseori;
Să sper la o mai bună soartă,
Sub cerul Tău, fără de nori.
Tu, viaţa mea o ocroteşte
Şi, Fă-mă să zâmbesc mereu.
Iar, plânsul, când mă podideşte,
Dă-mi mâna, să nu-mi fie greu!
Mă rog la tine zi şi noapte,
Îngenunchez şi mă închin;
Păzeşte-mă, Tu, de păcate
Îndrumă, Tu, al meu destin.
Am plâns şi nu am spus la nimeni,
Doar, Tu ştii, cât mi-a fost de greu.
Deşi ai fost crucificat de oameni,
Tu, le-ai întins mâna mereu!
Niciodată, nu m-ai lăsat la greu,
Şi-ai fost lângă mine, mereu.
Cu fapte şi, adeseori cu o povaţă,
Ca, mie, să îmi fie, bine-n viaţă!
Georgeta Nedelcu - Craiova februarie 1997
Publicat de: Georgeta Nedelcu la data de: 29-04-2009, 2:20 am
Cuvinte cheie:
SINGURATATE