Pământul se crapă atât de rău,
E îngrozitor acest lucru !
Moartea a venit peste omenire,
Oare de ce ? E sfârşitul lumii !
Totul sare în aer în jurul meu,
E frică, teamă şi durerea de sfârşit,
Pământul se lasă şi absorbe tot,
Totul în jurul meu. E îngrozitor !
Clădirile, blocurile cad toate la pământ,
Dezastrul lumii a început cu putere.
Totul cade la pământ în nepăsare,
Maşinile se lovesc şi explodează,
Totul se destramă, totul cade brusc,
Unde !? La pământul ce-i de sfârşit,
Pământul se lasă în jos, foarte jos,
Inima-mi bate cu putere. Aşa este !
Totul e periculos şi numai moarte,
Cade, cade totul la pământul de sfârşit,
Totul se distruge şi mii de vieţi spre moarte,
Nu ! Sunt chiar miliarde de vieţi spre moarte,
Imagini thriller. Totul este un urât coşmar.
Totul, încetul cu încetul dispar în pământ,
Fum, găuri imense este în jurul meu,
Începe ! Începe ! Începe sfârşitul lumii !
Imagini îngrozitoare este pe acest pământ,
Totul cade în groapa imensă de sfârşit,
Ţipete se aud, de durerea mare omenească,
Explozii mari şi distrugere periculoasă,
Începe şi să intre totul în marea de sfârşit,
Mingii de foc cad peste pământul nostru,
Cu putere mare, grea şi foarte periculoasă,
Totul se distruge, totul e amar şi cenuşă,
Apa grea din ce-a mai rămas din pământ –
Începe uşor câte uşor să-l înghită binişor,
Totul va fi o amintire despre vechea omenire,
Acum, Domnul a venit pe pământul thriller,
Şi morţii buni au înviat dintre morţii răi.
Sfârşitul lumii nu este vorbă scrisă –
Este vorba pură şi adevărul de sfârşit.
( 2011, 31 martie )
Publicat de: Răzvan Claudiescu la data de: 11-05-2011, 5:00 pm
Cuvinte cheie:
poezie | lume | planeta | cer | credinta