Îngenunchează toamna si suspina,
Isi ia mantaua bruna
Si se duce,
Lăsându-i tronul iernii,ea termina-
O epoca de dor-
Facandu-si cruce.
Urmărindu-i paşii goi in ceata
In umbra ei,zâmbind,
Eu te zăresc
Si smulg din haina-i cu miros de gheata
Doar frunza ta,
La piept s-o încălzesc.
Publicat de: Radu Cristina la data de: 22-11-2011, 11:49 am
Cuvinte cheie:
toamna | frunza | iubire | dor