(Scenariu de film-varianta aprobată pentru filmare)
Într-un sat, tare îndepărtat de orişice oraş pe unde sunt slujbaşi, într-o căsuţă, lâng-o poieniţă, trăia o fetiţă ce purta o scufiţă. Scufiţa era roşie cum e roşia coaptă şi o croise bunicuţa, pentru a ei nepoată. Fetiţa se juca în poieniţă cu Grivei, când o strigă, din casă, mama ei: -Hai, vino, Scufiţa mamei, să-ţi dau o treabă... şi fetiţa veni degrabă să vadă ce-i... (Aşa făcu şi Grivei). -Ai uitat că azi e joi, ziua în care mergi la bunica să-i duci de mâncare? Ai şapte ani, de-acum eşti mare. Lasă joaca, du-l pe Grivei la coteţ, şi eu am să-ţi dau un coşuleţ. Am pus în el de toate: trei chile de cartofi, trei-de tomate, trei pui şi-o raţă friptă cu varză- năbuşită, un cozonac, un chil de vin şi un dovleac acuma copt, budincă, prăjituri, compot... Poţi să le duci pe toate?... -Pot! -Aşa, fetiţa mea, de-acum, la drum! Gata cu joaca!...şi nu uita să fii cuminte, să mergi, ferindu-te de lupi, tot înainte!
Scufiţa luă coşul cu merinde, se opinti la drum şi-ntr-un ceas ajunse la Popas, unde aprinse un foc la loc ştiut, aşa cum într-un film a mai văzut. Apoi, rând pe rând, veniră şi alţi copii, coşuleţe purtând, cu băuturi şi mâncare, şi-au tot petrecut, cu veselie mare.
Abia într-un târziu, copiii au plecat spre bunicuţele lor, fluierând şi sărind într-un picior, uitând de lup şi bunul vânător...
Publicat de: Molnar Florin la data de: 03-05-2011, 12:59 pm
Cuvinte cheie:
Poveste