Oameni simpli, ape tulburi si un fir de viata gri;
Totul despre-aceasta lume nu se poate povesti,
Doar in glume si in vise mai renaste fericirea,
Pe pamant se tot inalta iminenta asuprirea,
Si din tot ce are lumea mai duios si mai cuminte,
Ce s-a stors din asta lume, ce a fost mai dinainte,
Intr-o clipa se destrama si in vant se risipeste
Pe un voal de rochie alba ce-n oglinda se priveste.
Si pe zambetul ei rece firea ei seducatoare
Poarta ura si invidii, a luminii tradatoare...
Toata truda, sensul vietii o gandire mai profunda
Se muncesc de multa vreme firea ei sa o patrunda,
Dar lucirea-i din privire nu e calda, luminoasa
E din haos izvorata, lumea ei intunecoasa.
Tot ce e usor si practic, nemuncit, nemeritat,
Ne-nteles e universul in care s-a ancorat...
.........................................................................
Trist si-ngandurat cerseste o bucata doar, de suflet,
Insa ea ii daruieste vorbe reci, un ras si-un planset...
Genii absolut viseaza, idei clare si solemne
Viata vesnica, iubirea - dar ce poate sa insemne
Pentru gandul scurt si reped - o banala aventura,
Nazuinta spre minciuna, ciudata progenitura...
..........................................................................
Peste ganduri obosite de acum se lasa seara
Si devine tot mai mic focul ce topeste ceara
Lumanarii vietii noastre plina de peripetii;
Iar femeia ostenita, inca parte din cei vii,
Se aseaza-n pat, se culca si viseaza fericirea...
Langa sufletu-i de piatra plange pasnica iubirea.
Insa nimeni n-o sa schimbe ce a fost si ce va fi:
Oameni simpli, ape tulburi si un fir de viata gri...

Tweet

Publicat de: Craciun Cristian la data de: 04-10-2008, 7:17 am
Cuvinte cheie: scrisoare

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii