Un pix, o hartie si-un semn de-ntrebare,
ma-ndeamna sa scriu cat e ziua de mare...
raspunsuri sa caut, sa le-mpaturesc
si langa trei puncte, sa-ti spun ce traiesc...
e bine la mare, e viata si soare
si luna-i mai mare...e-atata culoare!
nisipul e fin,printre scoici sidefate...
si ceru-i senin si e cantec in toate...
e cald si e vreme sa faci ce-ti doresti...
sa dormi,sa te plimbi, sa dansezi, sa iubesti...
dar, umbra e rara si dor mi-e de munte...
de codru, de soapte, de vise tacute...
de oameni cuminti, de racoarea padurii,
de brazi pe alei, de verdeata naturii...
mi-e dor de ceahlaul cu fruntea in soare,
cu umerii lati si cu rauri la poale...
in freamat de frunze s-alerg pe poteci,
sa caut ferigi, sa culeg iar ciuperci...
pe muschi de pamant sa adorm sub un brad
si floarea de colt sa-mi zambeasca de drag...
o raza de soare s-o pierd pe-o carare...
de casa mi-e dor si satula-s de mare!
Publicat de: mirela câmpan la data de: 21-08-2011, 9:14 pm
Cuvinte cheie:
scrisoare