În momentele de copleşitoare bucurie, omul simte şi crede că are numai drepturi, nu şi obligaţii, astfel că frecventele-i "căderi" / "depresii" ar putea avea rolul pozitiv de a ne aminti cine suntem, ce anume nu vrem, care ne sunt limitele, cât de dispuşi şi cât de capabili suntem să facem lucruri utile pentru alţii.
A dori să faci "Lumea mai bună" este un lucru ideal, o inutilitate, pentru că Lumea, în procesul ei de evoluţie, are ca finalitate sfârşitul, distrugerea.
Nu poţi dori "să faci Lumea să fie mai bună" (sau: poţi tinde să faci astfel încât Lumea să fie mai bună, dar nu poţi să o faci să fie perfectă, adică tot timpul şi peste tot bună) pentru că, în acest fel, s-ar întâmpla ca Aceasta să fie PARADISUL, ori convingerea este că Pământul este imposibil să fie PARADISUL prin faptul că este material, impur, destructibil, efemer.
Pământul poate fi acea şcoală în care fiecare îşi defineşte propriul caracter, se manifestă ca atare, oferă spaţiul necesar uceniciei pentru ca apoi să fie transferat într-un alt spaţiu, etern, şi repartizat funcţie de ceea ce a demonstrat că poate şi vrea, atunci când s-a aflat pe Pământ.
Jocul interesant este dat de faptul că nu ştim dacă acolo, în spaţiul etern, polaritatea se schimbă, care dinre caractere este cel preferat şi care este cel marginalizat.
(secvenţe din "Şcoala de îngeri")
Publicat de: PENEA VICTOR la data de: 06-08-2009, 1:37 am
Cuvinte cheie:
om | inger | scoala
Scoala de îngeri - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
