Sătul de vorbăria crâşmei, de laude şi vorbe mari,
Privesc, oftând, la strada plină de frunze moarte şi şcolari…
Adu-ţi aminte, viaţă stearpă, cândva şi tu şcolar erai
Şi tremurând prin săli murdare, lumina cărţii o-nvăţai.
Ţi-au că viaţa e frumoasă, că totu-i simplu şi curat
Că viitoru-ţi stă în faţă, că nu-i nimic de întrebat…
Ţi-au spus că-n Marx e adevărul, că-n spusa-i nu există rău,
Şi ţi-au strigat, strâmbaţi de ură, că nu există Dumnezeu.
Tu i-ai crezut… copilăria, sub semnul lor ţi s-a topit
Şi-apoi, copil fără de ţintă,. în pâcla crâşmei-ai nimerit.
Şi-acolo, în noroiul crâşmei, râzând de alţii şi de tine,
Ţi-ai petrecut adolescenţa – crezând că mâine va fi bine.
Amestecat în turma aceea de târfe şi beţivi murdari,
Tu n-ai văzut că anii tineri îţi trec sălbatici şi amari.
Simţeai mereu o disperare, şi-o întrebare îţi da ghes:
De ce ţi-e dat ca să fii singur şi veşnic, veşnic neînţeles?
Dar tot mai înrăit de viaţă, de crâşma cu miros fetid,
Ti-ai îngropat şi tinereţea – copil sălbatic şi timid.
Dispreţuit de toţi şi toate, la rândul tău dispreţuind,
Ti-ai spus că te-ai născut degeaba, sens vieţii tale negăsind.
O, Doamne, azi ştiu adevărul, da, ştiu că sensul vieţii eşti
Dar mai putea-vei, Tu, vreodată, anii pierduţi să-mi dăruieşti?
Profesorii de altădată azi trec pe drum cu părul nins…
Să-i ocolesc? Să-i scuip?Degeaba! Rămân acelaşi: un învins.
Mă încovoaie anotimpuri cu flori ninsoare sau cu ploi;
Ştiu: ani mai am destui în faţă, dar eu privesc mereu-napoi.
O, generaţii fără vină, împinse în noroi şi-n rele!
Vă ştiu, vă simt nenorocirea: e-aceeaşi cu a vieţii mele.
Publicat de: Boris Ioachim la data de: 18-02-2009, 4:06 pm
Cuvinte cheie:
biografie | ratare
Sătul de vorbăria crâşmei... - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
