Iarnă grea! N-a ştiut când a deschis ochii, când a conştientizat prima oară haosul, cert este că, mergea numai în paralel cu cei din jur. Într-o zi îşi zise, oare de ce am numai eu probleme? Se uită în jur, nimic... Se vedea ca-ntr-o oglindă magică, un om desăvârşit, elegant, îmbrăcat fin, la patru ace. Atunci, dacă este aşa, de ce-l poreclesc ceilalţi blegul, prostul de bun, sau bun de prost, de oaie, şi se comportă de parcă ar fi doar un miel sacrificat? Sacrificat de societate, în folosul ei, cine a inventat asta? Cine să inventeze, acest aspect criminalistic exista de fapt, nu de drept, doar că avuse norocul ca pană acum la 40 ani, să nu dea de belele! Ce fericit am fost, m-am simţit bine în pielea mea. Acum nu-mi încap în piele, nu mă mai împac cu mine însămi, nu mă mir că cei din jur nu mă suportă, şi totuşi ei, se comportă de parcă pământul acesta ar fi tot al lor, nu mai ai loc nicăieri, poate pe ape...
Publicat de: Ionela Horge la data de: 08-08-2011, 9:42 am
Cuvinte cheie:
indaratnic