Suntem o lume afundata din ce in ce mai mult in rele. Dar vin si necazuri, boli din ce in ce mai grele. Antrenati suntem de griji fara de numar. Ne zbatem sa avem masini, case spatioase, belsug pe mese, dar uitam de telul nostru pe acest pamant. uitam ca avem un suflet, ce trebuie sa-l pregatim , ca-n el sa-si faca mic salas, Pruncusorul Sfant.
Uitam sensul Craciunului ce trebuie trait in dulcea asteptare. Uitam sa ne pregatim inima pentru momentul mare, cand ingerii si oamenii vor canta impreuna. Cand bucuria coboara pe pamant, colindele rasuna. In grija pentru belsug si bunastare, uitam esenta, minunea ce ne aduce cereasca binecuvantare. Avem un suflet ce e nemuritor. Sa nu ne legam atat de mult de pamantul acesta pieritor. Prin spovedanie curata, casa sufletului sa curatam si sa o pregatim. Si-n ea, pe Domnul ce-l vestit de prooroci, cu dragoste sa il primim. Sa fie sufletul pestera Betleemului de alta data, iar pacea, lumina, bucuria sa cuprinda lumea toata. Iar daca vom privi in jur mai bine, vom vedea copii saraci cerand o piine, batrani bolnavi, ce nu au foc. Si pentru ei, sa fim si noi asemeni Mosului batran si bun. Sa facem daruri dupa putere, dar cu multa bucurie, pentru cea mai frumoasa sarbatoare. Si sa nu uitam ca e Craciun.

Publicat de: Moian Silvia la data de: 14-12-2010, 11:39 pm
Cuvinte cheie: ganduri de Craciun