Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     SĂ MAI ZICEM ȘI DE BINE, SĂ MAI ZICEM ȘI DE RĂU - back


Nu poți înțelege noțiunile de rău și bine dacă nu le vei privi în contextul evoluției spirituale pentru că ea este scopul manifestărilor repetate, adică al existenței. Indiferent că ele sunt ale Universului sau ale unui simplu om, abia o privire de ansamblu asupra acestor remanifestări te poate conduce la a înțelege ce este binele și răul. Este rău ceea ce te împiedică să evoluezi, este bine ceea ce te înalță. De ce sunt cele două noțiuni inversate în concepția majorității oamenilor? Pentru că omul leagă cele două noțiuni doar de viața lui dintre naștere și moarte. El raportează binele și răul la confortul sau inconfortul existenței sale încarnate. Ca să le vezi adevărata valoare este necesar să urmărești existența umană pe parcursul unui ciclu (cel puțin) naștere-viață-moarte-existentă după moarte-naștere și iar viață. De ce? Pentru că datorită karmei manifestată în destin, viața de „acum” își are sămânța în viața care a fost, în sensul că ea suportă efecte ale căror cauze le găsim în viața trecută. Cum, omul, nu prea crede în asemenea lucruri (mă refer la existența de după...), cum ai vrea să ajungă să înțeleagă că, ceea ce percepe el ca rău în viață, nu este decât voința, celui ce a fost, îndreptată spre binele lui, adică spre redresarea sa spirituală? Vorbim, însă, despre o voință care nu s-a manifestat în viața anterioară, în care, cel ce a fost s-a comportat, probabil, ca și tine, ca și noi, acum, ci abia după moarte. Abia acolo el a înțeles încărcătura morală a faptelor sale, cum se va întâmpla, de fapt și cu majoritatea celor din viața asta. Abia acolo el a înțeles, și a simțit, la propriu, suferința pe care a provocat-o altora și cât a contat fapta sa în economia evoluției personale. Faptul că tu... omul în general, treci prin evenimentele înscrise în destin, este rodul înțelegerii de care vorbeam mai sus, având ca rezultat actul de voință, prin care, în viața următoare, toate... „relele” să fie răscumpărate, nu atât pentru a da satisfacție celui pe care odinioară l-ai nedreptățit, ci pentru a corecta propria stare evolutivă. Iar, toate aceste viitoare fapte de... răscumpărare, în mare parte au la bază suferința, adică, tocmai ceea ce omul percepe ca un rău exercitat asupra persoanei sale, care în viața în cauză, nu mai are nici cea mai mica idee de unde și din ce motiv se strâng toate pe capul lui. Veșnica întrebare: „de ce tocmai mie mi se întâmplă?”, își are răspunsul în ceea ce spuneam mai sus. Este de reținut că, ceea ce faci altuia ca rău, nu este, în realitatea spirituală, decât un rău care îl faci propriei tale persoane sau mai bine spus, viitoarei personalități din viața ce va veni. Doar că, dacă tu și el sunteți două personalități diferite, conștiența este aceiași. Nu mă refer aici la conștiența de sine, care abia ea creează diferența între ele. Conștiența de sine este alta de fiecare dată și asta pentru că, elementele care stau la temelia ei sunt, în afară de conștiența de bază, mereu altele. Altfel spus, durerea va fi resimțită de aceeași conștiență, adică tot de tine dar ca altă personalitate. Desigur că, tot așa cum tu nu ai habar despre cel care a fost înaintea ta și în ce mod ți-a determinat el viața, nici cel care va fi nu va ști nimic despre tine și despre ceea ce-i coci tu acum prin propriul comportament.
Altfel spus, ceea ce percepi tu ca rău în viața ta, nu este decât modul prin care „anteriorul” a înțeles, după moarte, să-și răscumpere greșelile care l-au tras în jos pe scara evolutivă, greșeli comise în timpul vieții sale. Din acest motiv spun că... tot răul este, de fapt, spre bine, pentru că el nu este decât modul prin care căderea îi este, lui și ție, corectată. Același lucru vei face și tu după moarte. Vei simți nevoia să-ți răscumperi greșelile și păcatele evidențiate în karma ta prin exercitarea propriei voințe în ceea ce va fi destinul personalității care te va urma în viața viitoare. Eu tot jonglez aici cu termeni ca: personalitate actuală, viitoare, conștiență de sine, și conștiență. Ca să înțelegi de ce ele sunt diferite și totuși nu sunt, trebuie să pricepi că toate sunt manifestările aceluiași Eu spiritual care abia el este adevărata ta ființă; el este adevăratul autor care pentru fiecare viață scrie alt scenariu, pe care îl va juca alt suflet, de fiecare dată, dar el, autorul, rămânând același de fiecare dată. Totul se derulează doar în planul conștienței sale, conștiență care cuprinde tot ansamblul manifestărilor, fiecare cu propria-i conștiență de sine țesută, individualizată în conștiența lui.
Acum, de ce spun că binele este, de fapt, rău? În primul rând mă refer la starea ta de bine, la confortul care, dacă îți este perturbat în vreun fel, acuzi că ești lovit de soartă. Binele tău, cel pe care ți-l fac alții sau chiar tu, nu prea are valoare evolutivă. Starea de bine, de confort... hm... oprește evoluția doar și pentru motivul că nu-ți creează probleme cu care să-ți confrunți conștiența, care se întărește în contact cu ele. Doar binele pe care îl faci tu, altuia, se regăsește aici, ca bine. În viață trebuie să faci deosebire între evenimentele pe care ea ți le pune în față și modul în care tu treci prin ele, adică modul în care reacționezi. Evenimentele sunt date prin destin și trebuie să le parcurgi din motivele expuse mai sus, ele avându-și originea în cauze din viața anterioară. Aceste noi cauze nu sunt în realitate decât efectele generate de cel ce a trecut, la rândul lui, prin evenimentele impuse și lui prin destin. Aceste noi cauze au la bază modul în care, fiecare dintre noi, a reacționat la întâlnirea cu destinul. Întotdeauna cauzele determină efecte care se constituie, la rându lor, în noi cauze, tocmai datorită modului în care omul reacționează. Ceea ce se contorizează ca bine sau rău, în karma care abia acum se naște, adică în karma vieții viitoare, apare abia în reacția ta la ele. Nu uita că sufletul este cel judecat pentru atitudinea lui! La această judecată nu vor exista două părți, tu și cei care, zici tu, ți-au făcut rău și, ca atare, te-au determinat și pe tine să le răspunzi cu aceeași monedă. Și, aici, nu mă duc cu gândul prea departe, ci chiar la ceea ce se întâmplă în purgatoriu, imediat după moarte. Ceea ce ți-au făcut alții este treaba lor. Pentru asta vor fi și ei, la rândul lor, judecați și nici tu nu vei fi chemat ca martor sau parte vătămată la acea judecată care, de fapt, în această fază nu este deloc o judecată, ci un mod de a te face să înțelegi urmările faptelor tale, iar hotărârea de a-ți răscumpăra greșelile nu este un verdict dat de cineva, ci chiar propria ta voință este cea care hotărăște acel lucru, adică tu. Pentru tine și pentru oricine, răufăcătorul nu este decât pionul karmic care ți-a aplicat corecția meritată și acceptată de cel ce a fost, chiar dacă el, pionul, prin faptă se încarcă cu un păcat. El trebuie privit ca piesa de sacrificiu folosită, de diriguitorii evoluției tale, spre îndreptarea ta, deci spre binele tău. De aceea pentru dușmanul tău este bine să te rogi chiar mai mult decât pentru binefăcătorul tău. În felul ăsta poți dovedi că ai înțeles despre ce este vorba, ajutându-l și pe el, în același timp, să treacă peste păcatul făcut... în folosul tău, de altfel. Deci, nu este treaba ta să-i judeci dușmanului comportamentul! Înțelegând cele spuse mai sus, vei realiza adevăratul scop și motivația care stă la baza iertării, înțelepciunea finală fiind aceea că iertarea nu își are temei decât atunci când nu înțelegem care este cursul propriei existențe. Treaba ta, pentru care vei răspunde, este modul cum reacționezi.
Te miră că se întâmplă tot felul de grozăvii care lovesc deodată o mulțime de oameni? Ar trebui să te gândești că oamenii sunt legați karmic între ei, motiv pentru care încarnările se produc în grup. Legăturile karmice îi obligă să se nască și să conviețuiască în aceleași vieți pentru ca aceste datorii, care îi leagă, să fie consumate. Mai fă o socoteală! În perioada actuală, reîncarnările se produc cam la 800 - 1000 de ani. Când auzi de mari catastrofe, cataclisme, de războaie în care mor mii de oameni aparent nevinovați, ia un manual de istorie și vezi cam ce se întâmpla în lume în urmă cu 800 - 1000 de ani și ai să înțelegi că există o legătură între războaiele de cotropire de atunci, între cruciadele de atunci, între masacrele de atunci în care mureau mii de oameni dintr-un „foc” și ceea ce se întâmplă acum. Generațiile de acum 800, 1000 de ani nu sunt decât generațiile încarnate acum. Și, mai trebuie să înțelegi că, prin moartea de acum, oricât de tragică ți-ar părea, cei loviți nu fac decât să plătească niște... „polițe” de factura celor pomenite mai sus. Cei care mor acum, în asemenea evenimente, nu sunt tot cei care mureau atunci, ci chiar cei care îi omorau pe ceilalți. Iar, dacă privești viața prin prisma existenței, adică legând-o de viața de după moarte, context în care, împreună nu constituie decât un singur ciclu existențial din foarte multe, chiar nu îți vei mai face atâtea probleme, chiar nu vei mai vedea tragismul evenimentelor. Desigur că în astfel de... „tragedii” mor și oameni care poate nu au legătură cu ceea ce spuneam mai sus, dar, niciodată moartea nu este fără rost. În economia spirituală, nimic nu este fără sens. Nu uita că nu există doar karma personală. Exista și karme superioare în care, destui oameni sunt prinși și în care au un rol activ. Mă refer la karma unei etnii, cea a unui popor sau, de ce nu, karma umanității. Vreau să spun că ea nu înseamnă doar achitarea unor datorii anterioare, adică parcurgerea unor efecte care și-au avut cauze în vieți anterioare. În viața fiecăruia dintre noi pot apărea evenimente care să fie chiar cauze prime cu bătaie în viețile care vor veni, care ne vor implica în evenimente majore legate de aceste karme superioare. Pentru astfel de cauze prime pe care un om le suportă, fără a avea o legătură anterioară cu ele, există... (îmi vine să spun rațiuni, doar că, la acel nivel nu putem vorbi de așa ceva) o înțelepciune care, mai devreme sau mai târziu, va recompensa sufletul în cauză pentru eventuale suferințe nemeritate. Hai să le zicem... daune! Acum vorbim despre destin. Destinul poate conține asemenea evenimente care nu au corespondent karmic în viața anterioară, ci fac trimitere la viețile următoare. Dar, nu vreau să înțelegi că, în cazul lor, moartea ar putea fi un accident neprevăzut în destin. Nu, nu există asemenea accidente! Doamne, ajută!


Publicat de: octav semarian la data de: 10-05-2017, 10:24 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Acest suflet al omului este moschee, templu si biserica.
Autor: Kazi Nazrul Islam - Categorie: Om .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Camelia Ardelean - 15-07-2017, 7:01 pm

Contact Cultural - 16-06-2017, 11:27 am

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:17 pm

Camelia Ardelean - 06-05-2017, 11:14 pm
Dragi prieteni, de fiecare dată citesc cu mare interes și plăcere comentariile voastre și mă bucur de percepția fiecăruia, chiar dacă uneori, aceasta este diferită! Vă mulțumesc pentru răbdarea de a parcurge textele mele și pentru atenția ce le-o acordați!
Contact Cultural: nu știu la ce apă sălcie faci referire, te rog să fii mai explicit(ă)! J Așa cum bine punctează Nicoles, tristețea face parte din viață, poate mai mult decât bucuria, uneori, de aceea este normal să scriem și despre ea! Viața nu este numai zbor de fluturi și zumzet de albine, din păcate! Nu trebuie să-ți fie frică de tristețe, fiindcă ea ne ajută să apreciem mai mult binele din viața noastră! Mulțumesc mult de popas!
Silvia Bebereche: mulțumesc de cele 2, de fapt 3, catrene foarte reușite! Nu trebuie să-ți ceri scuze pentru intervenție, eu mă bucur de vizită și interes! J
Nicoles: mă bucur mult de rezonanță, mulțumesc! J
Vă îmbrățișez pe toți cu drag!

- 24-04-2017, 8:03 pm
prima intrebare: nimeni! nu e vorba de trup, citeste mai atent, straturile de fard se topesc, acele straturi desi aparent trebuiau sa protejeze, de fapt erau o incatusare, iar sufletul e cel care canta fiindca este eliberat de povara uratului.....
a doua: nu cred ca este
a treia: nu
a patra: ba da, chiar foarte sus
a cincea: este
a sasea: alegem ceea ce avem nevoie pentru a ne mantui
a saptea: poate fi, as inclina sa spun ca da, nu e usor sa mori triumfator
a opta: nu doar pacatul e greu, e mult mai sa te pastrezi curat, insa daca reusesti desigur ca nu poti intelege cealalta cale, eu am zis asa intr-o poezie:
Dar greu e sa zambesti,
Cand inima iti plange,
Sa fii cel care esti,
Cand tot in jur se frange....
a noua: frumosul nu poate fi iubit de cei care nu-l vad, pentru ca nu-l inteleg
a zecea: iubind nu gresim niciodata





Contact Cultural - 24-04-2017, 7:30 pm
…și cine poate topi trupul pentru a descătușa din suflet o melodie necântată?
E trupul o binecuvântare pentru sufletul încă în evoluție?
S-ar pierde sufletul liber în imensitatea eternității?
Nu ar putea încă zbura?
Este moartea triumfală garanția zborului liber și nestingherit, rațional și conștient, cu țel precis prin imensitatea eternității?
Pentru că sufletul trebuie să fie una cu eternitatea, pentru că cine nu e cu Mine, e împotriva Mea!
Să iubești desăvârșitul e simplu; e ușor, da..dar cât e de frumos să iubești frumosul!
De ce trebuie să alegem greul?
E greul condiția unei morți triumfale?
Păcatul e greu; să trăim doar în păcate ca să ne fie greu?!
De ce să suferim iubind frumosul doar pentru că există orbii?
Să-i stârpim.
Dar dacă-i stârpim facem urâtul, păcatul.
Putem iubi frumosul cu urâtul?
Putem greși iubind?
S-ar zice că da, dar aia nu-i iubire.
Cred că cel mult pasiune.
A iubi frumosul desăvârșit înseamnă a face frumos desăvârșit; asta fiind complet, adică tuturor.
De aici greul.

- 24-04-2017, 5:07 pm

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Camelia Ardelean
S-a nascut in data de 02-Iunie-1972
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 45 ani
Texte publicate: 8


Fara Poza

Danuzia
S-a nascut in data de 12-Mai-1971
Oras: Deva, Judet: Hunedoara
Varsta: 46 ani
Texte publicate: 7

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects