Să spunem că poezia se naște din neant
Poate din prea multă tristețe
Din plânsul pruncilor care nu au părinți decât imaginari
Să ni se pară că poezia vine din lumea de dincolo
O lume fără cuvinte
(căci poezia cuvânt nu este)
Să credem că poezia este (dacă este)
O înmormântare fără lumânări
Doar cu flăcări și frig
Să ne imaginăm poezia mai degrabă ca fiind un jurământ
O inimă pe ape, o gură de pământ
Poate că este poezia un fel
De a-și pregăti marea plecare
Un convoi din ultimul război
O coroană de roze înrourate pe
Mormântul unui necunoscut erou
Apoi putem spune că este poezia un
Dor de ceva ce nu există
Dar iubim fără să știm că iubim
O privire să ni se pară poezia
O privire vicleană, o privire tandră
O privire dureros de frumoasă
Să fie vulgaritate și pierzanie
Putem spune că poezia ucide
Că este monstrul din noi
Criminalul din noi
Trădătorul din noi
Sau însuși Dumnezeu
În fuga lui prin spini
Poezia să fie goliciunea noastră
Urâciunea și Neputința
Totul sau Nimic
Alfa și Omega
Dezonoare și desfrâu
Demnitate și sinceritate extremă
Să fie poezia cărbune și lacrimă
Viață și moarte
Văzut și nevăzut
Loc de odihnă, lagăr pietros, câmpul de luptă
Sânge să fie poezia, să fie păcat și curăție
Să fie orice-ar fi, nimic din ce-a mai fost
O torță, o făclie, o forță, o solie

Orice

Numai să fie!

Tweet

Publicat de: Luminita Amarie la data de: 20-11-2013, 3:10 pm
Cuvinte cheie: Poem

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii