Să biruiască iubirea Ta

“Şi noi am cunoscut şi am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are către noi. Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.” (I Ioan, 4, 16)

Ce ar mai putea salva societatea de astăzi în care totul se rezumă la materie, la bani, la dorinţa de a aduna cât mai mult? Cu siguranţă doar întoarcerea la Dumnezeu, spre adevărata realitate existenţală, spre iubirea lui Dumnezeu care biruie orice răutate sau ură umană mai poate salva această lume imbătrânită de patimi.
Materia în sine şi tot ceea ce a creat Dumnezeu pe acest pământ este spre folosul omului şi nu spre îmbogăţirea lui: „Nebunule-spune Evanghelia- în noaptea aceasta îşi voi lua sufletul şi toate ale tale ale cui vor fi” punând în actualizare acest pasaj ar suna astfel: „Nebunilor pentru ce v-aţi adunat atâtea comori că vine vremea să pecaţi şi cui vor rămâne toate acesta?”
Altruismul în secolul XXI a fost de mult condamnat la moarte, bunătatea pare o nebunie, iar de respect ce să mai vorbim, i s-a săvârşit de mult prohodul. Vedem zilnic bătrâni batjocoriţi şi condamnaţi la cozi interminabile ce nu duc spre ghişeul cu lapte sau pâine, ci spre farmacii.
Zilnic vorbim de drepturi, dreptul la libertate, dreptul la manifestare religioasă, drepturile omului, drepturile minorităţiilor etc. Peste tot numai drepturi dar oare câţi din noi mai conştientizăm că avem şi obligaţii, obligaţii faţă de familie, faţă de părinţi, faţă de aproapele şi nu în ultimul rând faţă de Dumnezeu. Fericitul Augustin afirmă în lucratea sa Confesiuni următoarele: „Doamne am zis de atâtea ori dă-mi şi atât de rar mulţumesc.” Oare nu cerem şi noi prea multe drepturi uitând de obligaţii, oare nu cerem prea multe de la Dumnezeu uitând să-i spunem un sărac „multumesc”?
În această lume distrusă şi mutilată de răutăţile multiple ale veacului se zăreşte pe o colină o oază de Lumină, care aşteaptă de veacuri ca pe fiul risipitor, generaţii de suflete, să se întoarcă acasă, adică în Biserică.
Nu e deloc uşor să crezi că într-o astfel de lume poate birui binele, dar e un adevăr pe care-l vedem zi de zi. Biserica prin cultul ei divin public se roagă lui Dumnezeu ca să:”biruiască iubirea Lui”, adică unde e ură să aducă iubire, unde e război să aducă pace, unde e minciună să învingă adevărul, unde e tristeţe să lumineze veselia, unde e deznădeze, speranţa, unde e păcat să biruiască harul Său.
O inscripţie de pe un candelabru de la Mănăstirea Sinai spunea în felul următor: „Ceea ce faci pentru tine moare odată cu tine iar ceea ce faci pentru alţii rămâne veşnic” Această veşnicie a faptelor bune tebuie să se oglindeacă în viaţa de zi cu zi, în masura putinţelor noastre, suntem datori să fim altruişti, să fim hristofori, şi nu în ultimul rând iubitori de Dumnezeu că altă nădejde şi scăpare nu avem.
Până când nu ne vom îndrepta privirea spre originile noastre cereşti, până nu vom renunţa la egocentrismul din noi nu ne vom putea deschide sufletul spre Hristos cel ce s-a dat, din iubire faţă de om, să fie răstignit.
Să biruiască iubirea Ta Doamne, acolo unde neputinţa umană a pus scutul indiferenţei şi a complăcerii în mlaştina păcatelor.
Prof Paul Krizner

Publicat de: Krizner Paul la data de: 20-09-2010, 1:54 am
Cuvinte cheie: Iubire | Dumnezeu | Jertfa | speranta | ura