S-au destrămat ninsorile din noi,
Zăpada-și scrie ultimul poem;
Sub un amurg cu voalurile crem,
Redecorăm un vis din albe ploi.

Prin amintiri mai fumegă mocnit,
Pe coridoare vii, un rest de nor,
Arome seci din primăveri ce mor
Rescris-au, sub petale, doar un mit.

S-au risipit tăcerile din nopți,
Pictate-n bleu cu lacrimă de stea
Și despletind un gând ce adormea,
Pe un ciorchin, sub strugurii necopți,

Ne-am contopit frenetice priviri –
Adam și Eva, renăscând din sloi
(Un aisberg cu țurțurii săi goi
Ai reușit, pe raze, să înșiri!).

S-au destrămat ninsorile, pe rând,
Pe harta noastră crește-un anotimp
Cu aripi noi, la margine de timp,
Renaște universul mai curând...

Publicat de: Camelia Ardelean la data de: 18-02-2017, 2:10 am
Cuvinte cheie: dragoste | iarna | ninsoare