Fara Poza

S-a scuturat copacul meu!
Acum, e gol și înfrigurat
Și frunzele ce l-au îmbrăcat
Sunt arse, făcute una cu pământul.

S-a scuturat natura mea,
S-a lepădat de galbenele-i frunze,
A destăinuit taine ascunse,
Se pregătește de iarnă.

Și toamna se plimbă lângă orizont,
Și o privesc, cum e ! Mlădioasă...
Cu gene lungi, cu fața frumoasă,
Se plimbă stingheră.

Și ochii mi se închid treptat,
Mi-e frig și amețesc privind
Natura care arde iubind,
Ca mine, cu mine...

M-au învelit frunzele veștede,
Și mi-e un somn ,tare...
S-adorm eu când natura moare?
Ca mine, cu mine...

Dar, l-am privit astăzi, din nou
Cu ochii reci mi s-a înapoiat.
Copacul meu e îndoliat,
S-a scuturat copacul meu!

Tweet

Publicat de: Constantin Florina la data de: 06-02-2014, 2:01 pm
Cuvinte cheie: Copac | frunze | toamna | natura | pamant

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii