Un pustiu, ce-i populat, de o dragoste lăuntră,
însemnând în al său suflet
scrisoarea către Dumnezeu.
Sărăcia-i e averea,
liniştea, singurătatea- sfetnici buni;
şi mintea-i atrasă de parâma credinţei
ancorată de Sfântul Duh.
Cerneala groasă ce conturează stelele şi luna,
îl îndeamnă la rugăciune.
Îngenunchind pe un postav,
culege cuvântul sfânt,
iar ochii albeştrii-
tăind întreaga beznă;
păşeşte pios spre Lumină ...
Publicat de: Băleanu Cristian la data de: 18-02-2011, 9:38 pm
Cuvinte cheie:
Rugaciunea unui calugar