Pan'a afla ce-i ploaia
Ani buni mi-au trebuit.
Si inca pe-atatia
Ca sa-nvat s-o ascult.

Am cunoscut ploaia
Ca pe o minune,
Pe cand eram copila
Si credeam in zane.

In adolescenta
Prima dragoste-am aflat
Cu ploaia ce-mi prefata
Romantismul curat.

Am inteles atunci:
Nu-i doar ploaie ce vine,
Cat stropi armoniosi
De Tine si de mine.

Ploaia mult iubeam
Cand te aveam in brate,
Sa curga ne-ncetat doream
Speranta si dor in suvoaie.

Cand te-am pierdut
Tristete-au adus stropii,
Al dragostei sfarsit.
Ploua in pustii...

Nori grei,cate furtuni...
Ploaia mi-era dusman.
Nu gaseam ratiuni
De a iesi la liman.

Ploi autumnale,
Ploi fara final,
Depresii banale,
Bune de spital.

La maturitate
Ploaia mi-a daruit
Seninatate.
Abia azi pot s-o ascult.

Ce-i ploaia,dragii mei?!...
Romantism,minune
Pe rand,poate fi.
E parte din mine.

Iubire,dar si tristete
Ce te scoate din minti
Si oaza de liniste
Dupa vechi suferinti.

Ploaia suntem noi,
E viata ce curge
In noapte si-n zi,
In cuvant sau tacere.

Si de nu ne convine,
Din plin sa jubilam...
Poate-i ziua de maine,
Siroind pe la geam...

Publicat de: Batori Camelia la data de: 01-12-2010, 3:05 pm
Cuvinte cheie: Ploaie | minune | viata