M-am ratacit ,in nenorocul meu,
De urc sau de cobor, e tot mai greu,
Si peste-atate-amaruri indurate,
E tot mai grea povara, viselor furate.
Toate le-as duce poate ,prin cainta,
Prin rugaciuni si multa umilinta,
Dar cum sa uit iubita mea de tine,
Ca-i tot mai singur ceasul care vine!
De-mi caut inima o simt ca nu-i,
Am dat-o candva -vama dorului,
Pe tine te-am cerut in locul ei,
Dar nu te-am intrebat de si tu vrei...
Am inteles tarziu, ca nu ai vrut,
Caci schimbul nu s-a mai facut,
Iar biata inima mi-e data - si-a tacut!
Mi-e sufletul, prea slab si obosit,
De somnul, vesnic nedormit,
Stau ca un sarpe-ncolacit,
Soaptele-ti care m-au mintit,
Inconjurandu-mi trupul, desfrunzit.

Stapanul meu, elibereaza-ma din vis
Si-arata-mi drumul marelui abis!...

Tweet

Publicat de: Burde Victor la data de: 16-02-2009, 9:19 pm
Cuvinte cheie: ratacit in nenoroc | inima data vama | somnul vesnic nedormit | trup desfrunzit

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii