Ce frumoasa era iarna cand eram copil,
Cand nu stiam si nu simteam ca eram umil,
Cand pomul de craciun era,mai gol si intro parte,
Iar inima imi tresalta primind cadou o carte...
Atuncea cand vroiam s-adorm si nu puteam de teama,
Ca Mosul cu cadouri nu va putea ajunge,
Prin usa scofalcita,blocata ca-ntro rama,
Ca daruri a lasa in graba lui s-apuce;
S-a dus copilaria,dar n-a murit,ramane,
Un loc in care,cand mi-e greu si totul e taciune,
Sa ma retrag visand mereu,sa spun o rugaciune;
Ca mai atunci,copil fiind,crezand intro minune:
Ca ma trezesc a doua zi ca tata,barbat matur...
Avea trei copii,o casa,o nevasta,-n fine...
Si sa-ntamplat minunea,dar nu stiam ce dur,
Este sa ai copii,o casa,si.....pe tine.
Publicat de: Costel Suditu la data de: 24-09-2011, 8:21 pm
Cuvinte cheie:
VIATA | MELANCOLIE