Nu ştiu niciodată ce voi scrie
fiecare dimineaţă e o ţară nouă
iar eu înţeleptul ce-şi strânge la piept uimirea,
coala de hârtie mă înconjoară din toate părţile
uneori ca un zid
ce mă răneşte cu lipsa lui absurdă de culoare
alteori ca o apă
ce-şi extinde nesfârşirea în mersul meu timid de călătoare.
Mi-e aerul vândut într-un bazar
de stări ce-şi caută drumul spre ieşire
mi-e pasu-ncolăcit pe după timp
şi mâna -ndragostită de trăire
mă doare golul fără titlu, fără trup
ce-aşteaptă opintirea mugurilor-gânduri
şi locul-n care pot să mai respir
e cerul care creşte printre rânduri.

21 03 2014

Tweet

Publicat de: Carmen Georgeta Popescu la data de: 13-04-2014, 11:19 am
Cuvinte cheie: poetul | realitatea | a scrie

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii