Pe când credeai că nu gândesc
trecui pe langa tine şi azi mă chemi
să-mi spui că eşti cu priviri senine,
când ştiu pe pielea mea că dracu-ţi
este frate, de ce crezi că mă nimereşti
în pat la noapte?
- A, da, s-o crezi tu că-i de oaie...
Cu mine drac de eşti, nu ţi-s frate!
Închid un ochi şi ce văz' cu celălalt;
un tovarăş roşiatic, întinde gheara spre mine,
eu cred că-i o glumă, însă animalul deţine
un ghioc de spurcat minţi, uf, imi zic, şi-l las în urmă...
Şi trec uşor ca o cătană, privind doar înainte
şi sper ca Domnul să ia seamă la cuvinte.
În drumul meu ce se-ntindea pe-o rază
înnodată, văzui tovarăşi de-o seamă, tot roşii
la bărbiţe, înciudaţi că-n ochi nu vad licoarea morţii,
trecură-n van pe lângă morţii de dinainte. Ce le zise ăştia?
-Hei tovarăşe roşel, o ţigară...?
-No, stai niţel s-o iau de la cataramă.
Ce, unde? La cataramă-mi zic, nu cred că auzii bine,
o fi de vină ghiocul făcător de ţintirime.
Din roşel în roşel, din glumă-n glumă
mă rătăcii pe drumul meu curat ca o lumină,
îmi zisei; nu-i departe timpul când oi zice,
ieşiţi din morminte, să intru eu!
Publicat de: Ionela Horge la data de: 08-01-2012, 10:39 pm
Cuvinte cheie:
mortii