Crâmpeie dragi de inocenţă
Vin, câteodată, din trecut…
Într-un prezent plin de absenţă,
De nedreptate şi gând slut.

Deodată, avară, amintirea,
Doar foarte rar îmi dă ocol…
Prezentu-mi stăpâneşte firea –
Prezentul trist, de doruri gol.

Mă stăpânesc doar negre gânduri –
Ţâşnind din zilnicul plictis…
Ca-ntr-un coşmar, în negre cârduri,
Ciori – croncănind, le-aud şi-n vis.

Doar veşti de silnicii şi moarte
Aud pe unde, în treacăt, merg…
Dorinţe de măriri deşarte –
Din suflete umanu-l şterg.

Vitregă-a devenit natura –
Şi totul e cu susu-n jos…
Înfuriat, îşi-arată zgura,
Ceru-ngheţat şi duşmănos.

Setos, cumva, de fericire
Şi de dorinţa de-a fi viu –
Tot scotocesc în amintire,
Dar totu-i şters, pierdut, pustiu.

…Crâmpeie vagi de inocenţă
Mă-ncearcă dintr-un şters trecut…
Într-un prezent plin de absenţă,
Mi-e sufletul pustiu şi mut….

Tweet

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 28-01-2011, 4:45 pm
Cuvinte cheie: prezent | tristete

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii