Nu vine nici o primăvară!
Chiar dacă Martie stă-n prag…
Zăpadă-i, încă, peste ţară –
Şi nu-mi eşti dragă – nu ţi-s drag.

Am obosit să-nşir cuvinte
Despre ce a fost sau nu-ntre noi…
Nici nu ştiu cine-i cel ce minte –
Eu cred că minţim amândoi.

Cândva, visam că-mi eşti mireasă
Credeam, cândva, că mire-ţi sunt…
Acum, în piept, port ceaţă deasă
Iar sufletul-mi, copil cărunt,

Stă zgribulit şi fără vlagă
De întrebări prea răvăşit:
Zadarnic cată să-nţeleagă
Când şi-unde anume a greşit.

Pe faţă poartă rană-adâncă,
Săpată de dezamăgiri
Şi inima-i de tare stâncă –
Au împietrit-o neîmpliniri.

Amarnic şuieră-n ferestre
Un vânt iernatic, plin de nea…
Aş vrea să cred că-i doar poveste
Faptul că nu mai eşti a mea.

…Nu vine nici o primăvară!
Nu vin nici berze, nici cocori;
Zăpadă zace peste ţară –
Şi Martie ne-aduce ciori…

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 29-02-2012, 1:29 pm
Cuvinte cheie: alean | depresie | martie