Un tipat ascutit si apoi… cea mai desavarsita liniste… cea mai chinuitoare si desavarsita liniste…
Ochii lui au privit speriati in jur. Intuneric. Si iarasi acea liniste apasatoare, inabusitoare… Ceasul arata ora trei. Barbatul s-a intins lenes, desi inca isi simtea inima batand cu putere. Deodata a atins ceva… sau pe cineva. Si-a intors privirea si a vazut asezata langa el o silueta subtire (prea subtire pentru gustul lui) si blonda (lui nu-i plac blondele), respirand molcom, preocupata doar de propriul somn, de propriile vise. Barbatul si-a adus aminte de prezent… era insurat… aceea era nevasta lui… Si totusi… Trecutul era viu inca… Il obseda… Il urmarea… Il chinuia in fiecare zi, dar mai ales in fiecare noapte…

Rosu… Sange… Atat de mult sange… Barbatul s-a trezit urland de durere. Femaia blonda si prea slaba de langa el il privea inspaimantata. Se gandea ca sotul ei e ciudat, dar casa lui si luxul erau prea frumoase, prea greu de obtinut ca sa-l paraseasca.
- Sa-ti aduc un pahar de apa iubitule? (era prima oara cand indraznea sa ii spuna astfel).
Raspunsul lui a fost brutal, in timp ce privirea aruncata de ochii lui negri o pironea pe loc si ii taia orice pofta de apropiere sau orice élan de afectiune.
- Nicioadata, dar niciodata in viata ta sa nu-mi mai spui asa… Nu ai dreptul! Ai inteles?

Un chip surazator, mereu surazator… doi ochi albastri care il urmareau cu iubire… Si apoi tristetea, frica din acei ochi si acelasi chip, de data asta inlemnit de durere… Barbatul s-a desteptat transpirat…

Un raset cristalin… Un hohot de ras plin de veselie care incet incet a luat o forma malefica, transformandu-se in planset, in lacrimi, in urlet de durere… Barbatul s-a trezit plangand…

Nu mai putea continua asa. Fantoma ei, fantoma cu ochi albastri il urmarea mereu… Trebuia sa ajunga la ea, asa ca a doua zi a scotocit printre lucrurile vechi, din tineretea lui si l-a gasit, desi nu credea ca mai poate fi acolo fara ea. A gasit jurnalul ei pe care il invatase pe de rost, iar inauntru micul trandafir presat, primul trandafir pe care i l-a daruit vreodata… A luat trandafirul, s-a urcat in masina si fara a privi in urma a plecat… departe de viata artificiala pe care o ducea, de sotia blonda si interesata doar de lux. De ce s-o fi insurat cu ea? Nici macar nu ii plac blondele… Nu are nici cea mai vaga asemanare cu ea, cu fata cu ochi albastri, cu Nuta.
A condus… a condus in nestire… aproape cu ochii inchisi… stia atat de bine drumul, il parcursese de atatea ori pentru ea, doar ca sa o vada, doar cateva ore… Fara sa stie cand si cum a ajuns… Orasul Nutei ramasese acelasi: aceeasi copaci, aceleasi cladiri si parca aceeasi oameni, desi nu… nu era posibil… Trecusera mai bine de douazeci de ani de cand nu mai fusese aici… S-a oprit direct la ea, in fata movilei de zapada si a crucii pe care se zarea poza ei, stearsa de vreme… Nu ii pasa de frig, desi se lasa seara… Mormantul parea parasit…
- Te-au uitat toti, nu-i asa? Mai putin eu… Am venit sa-ti spun o poveste Nuta… Stiu ca tie iti plac povestile… Au fost o data doi tineri prostuti care se jucau pe Internet si care au ajuns sa se joace apoi de-a iubirea… Totul era frumos, prea frumos chiar, pana cand… fata a ramas insarcinata… Nu era o gluma, iar ei erau prea copii sa se joace de-a parintii, asa ca au mers la doctor sa scape de copil… Din pacate, doctoral nu era priceput si nu a ucis doar copilul nenascut, ci sip e mama lui, pe tine Nuta… Ai sa ma ierti oare?
A doua zi dimineata, paznicul cimitirului a gasit cadavrul unui om inalt, bine facut, dar care parea foarte batran, intins deasupra unui mormant ce nu mai fusese ingrijit de nimeni de peste douazeci de ani. Paznicul povestea, oricui era interesat de subiect cum in pumnul strans al batranului gasise un trandafir micut si uscat.

Publicat de: Rotaru Carmen Ana la data de: 29-08-2009, 9:17 pm
Cuvinte cheie: avort | trandafir | iubire