Fara Poza

Erau doi tineri într-o lume, erau doi triști ca-n fericire.
Bărbat ce uns cu mirodenii, femeia rugă și-a ascuns;
Femeia adăpost de lacrimi ce-l apăra cu îndrăznire,
Erau doi tineri ce-n iubire se regăseau ca-ntr-un pătruns!

Neferecatele distanțe trăgeau întinse zări pe zale.
Absența-i se zvânta pe rana, pe rana-i umedă de dor;
- Ce tragic și potrivnic bate - dar nicidecum biruitor!
Acest catren de umilință. - Femeie; lipsa ta-i o mare!

- Nu te voi părăsi vreodată! I-a spus el - ei cu-n lung suspin!
Alăturea-ți voi fi chiar dacă - voi deveni un serafim!
Mi-ai dobândit iubirea vie, fără sfârșit fără-nceput -
Femeia mea un dar din ceruri, în al tău crez m-am prefăcut.

Cu brațelele încătușate, pe după el se-nfășura.
Deasemni o strângea ce-i mică - și parcă o evapora!
- Nu vreau nimic fără de tine, nu pot nimic a-I cere Lui!
- Rămâi iubite pentr-o viață! - Rămân iubito... ani destui!


Am păgubit trecutul singur. L-am detașat de cel ce-am fost.
Mi-ai plâns o-anaforă din el; -mi-era bucată din bucată;
Acest iubit predat în tine, a plâns și el pentru... - "o dată",
- Te-ntreb femeie ce-mi porți sânge; - să plâng acum mai are rost?

Suntem doi tineri fire bune, ce trec duios prin ăst' război.
Tu - eu... un minim păcii; ne descărcăm armele-n foi;
Ce rost să fie peste toate: - nenumărate lipsuri zbor:
Eu nu mai plâng priveghi de temeri, ci beau ferice - al tău dor!

Desfac iubirea la răsuflu, tu dragoste îmi faci iar nod!
Ai dat beția unui sacru și monstruos divin păcat.
Te vărs prin vene și nu-mi satur - această sete-a lui Irod -
Iar "crima" plânsă fără doliu, - mă face zilnic împărat!

Te tot promit acestei dogme, te tot îndes printre dovezi;
Frumoasa mea din colțul umbrei, întunecă-mă să mă vezi...
Prin mine frigi și cazi povară; - dar ce ușoară ești la trup!
Femeie eu te cer jertfirii; furoul jilav... vreau să-ți rup!

... Să-mi fac din el o cingătoare, la bustul meu un dig de castă;
S-or zvârcoli stoluri de neguri, dar eu mă-ncing cu-a mea nevastă!
... Așa din rug ți-ating canafii, petale moi ce-n mir se-ntrec -
Frumoasa mirelui cucernic, îmbracă-mi albul și-mi fii - cerc!

.......

Erau doi plumbi cu verighete ce nasc destinul cel creștin.
Bărbatul drept precum o lege, femeia lui una-n porunci;
S-au sfiorat uitând de viață îndrăgostindu-se de chin -
Și tot așa iubind ei viața, au moștenit-o - cu mulți prunci...!

- Nu te voi părăsi, mi-e bine! Rămân o viață-n veșnicii!
Alăturea ești tu - de mine. - Sunt eu - un tu...! - Te iubesc... - știi?!

Tweet

Publicat de: Marangoci Elvis Constantin la data de: 21-08-2013, 12:44 pm
Cuvinte cheie: poveste de tineri | din dragoste | barbatul | femeia | impreuna

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii