Va rog, nu va-ntristati prea tare dragii mei;
Nu ma goniti, nu ma-njurati, nu ma certati,
Caci o s-adorm si eu ca multi alti farisei,
Ce n-au putut ca voua sa va fie frati...
Va rog, sa fiti crestini si sa iertati
Rusinea de a ma avea confrate;
Si tot ce-a trebuit sa indurtati
Cand, fara sa vreti, v-am fost aproape...
Curand, eu o sa plec, pedeapsa sa-mi primesc,
In lumea celor care n-au iubit
Si s-au nascut din mila Tatalui Ceresc,
Si tot din mila Lui, au si murit...
Uitand tot ce am fost si-am insemnat,
Adorm la umbra milenarilor castani...
Ce nevoie mai are un damnat
De inviere, daca-i mort de mii de ani?...
Ma dor toate ideile inchise
Intr-un schelet – caci viu eu nu mai sunt,
Iar randurile-acestea va sunt scrise
De umbra mea ramasa pe pamant...
Publicat de: Craciun Cristian la data de: 04-10-2008, 7:50 am
Cuvinte cheie:
post mortem
Post mortem - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
