Gândurile sunt ca valurile
Ce se lovesc de un țărm
Nevăzut.
*
Întunericul este
fratele mai mare al
Luminii. Cei doi au
O soră vitregă –
Umbra.
*
Abia la sfârșitul vieții
Realizezi inutilitatea
Acestei trude.
*
Eu știu că tu mă iubești
Dar tu nu știi că iubești.
*
De ce, da de ce, da de ce?...
Întreabă mereu copilul;
Știu, știu, știu, declară maturul;
Înțelept e cel curios la bătrânețe.
*
Pe fiul meu cel nenăscut
Îl iubesc cel mai mult.
*
Floare,
Pasăre,
Vânt,
Lună.
Tăcerea e o floare.
Gândul e o pasăre.
Vântul e cuvânt rostit.
Luna e reflexia
Pământului în ceruri.
*
Când te apropii
de infinit,
tot mai ai
infinit de mult
până la infinit.
*
La poarta raiului,
Când a fost vorba
să dau înapoi
tot ce-am primit de la viaţă,
am văzut că-i vorba doar
de-un cui nenorocit:
mic, subţire, ruginit...
La privirea mea mirată,
Îngerul mi-a zis pe dată:
Monşer,
să zici mersi,
că nu ai datorii!
*
Simt că
Mi-ai intrat
În suflet,
Ca unghia
În carne...
Publicat de: Molnar Florin la data de: 22-09-2011, 12:59 am
Cuvinte cheie:
POEZII-ZEN