Viata nu e mereu o poezie.
De prea multe ori ratacim rima,
Iar metafora nu-i cea mai fericita...
Cautam,in van,armonia.
In noi totu-i etanseitate,
Nu razbate nimic in afara.
Suntem o plamada moarta,
Asteptand suflarea divina.
Sufletul nostru se zbate
Precum pasarea-n colivie.
Cauta,agonizand,eliberarea,
Incatusat de propria-i neputinta
De a iesi la lumina.
In el salasluieste poezia,
A versului samanta,
Samburele ce prielnic sol cauta,
Sa-ncolteasca si sa creasca,
Sa ne-mbogateasca lumea
Cu-o respiratie proaspata,vie,
Nascand iambii ce zburda liberi
Pe campiile (gandirii) creatiei.
Publicat de: Batori Camelia la data de: 08-06-2010, 11:15 pm
Cuvinte cheie:
zbuciumul creatiei