Între pereţii albi ca de spital
Face minuni din inspiraţie divină,
Un junghi la suflet nu-i pare banal
Și-l scrie încercând sa își revină.
Lumina zilei parca îl orbeşte
Iar lumea-i zgomot,haos și durere,
În versuri tragedii el povesteşte
Printre hiene,poezia-i dă putere.
Iubirea-i muză dar și rană-n vers
O scrie în catrene necitite,
Simţindu-se o pată-n univers
Prizonier al lumii preacurvite.
Doar poezia mi-este piedestal,
Refugiu din această falsă lume
Și mă citiţi în stihul abisal
Căci eu…eu sunt poetul fără nume!
Publicat de: Radu Cristina la data de: 04-07-2011, 5:45 pm
Cuvinte cheie:
poet | versuri | iubire
POETUL FĂRĂ NUME - 
Adauga la favorite
Trimite pe YM
Citatul Zilei
