aproape firească această întâmplare:
suflete plutind arcuite
la o palmă de vieţile oamenilor,
continuitate mâinelui, speranţă –
priviri născute din pietre
îmbrăţişează eternitatea…
din punctul de vedere al norilor, sunt păsări,
raze în ochiul valului întors pe un ţărm de mare…
mâine, vor fi arbori, unul singur,
răsucindu-se armonic,
de la zero la infinit, ducând pe ramuri
dimineţile vieţii.
în ele se scriu drumuri,
concentric, dintr-un ochi în altul,
dintr-un om în altul, dintr-un soare
în alt soare, paşii spiritului
spre orizontul fără coordonate clare
se îngustează, urcă
delfinii se întâlnesc cu îngerii
nu e linişte pe pământ – plâng oameni,
a neputinţă, a războaie, a uitare…
în ospicii, semeni cu gurile hâde,
cu ochii duşi, cu braţele încleştate,
cer hrană, întoarcere la raţiune
sau poate că doar visului
nu-i mai găsesc porţile şi bat,
cu pumnii, cu picioarele în materie,
în aer, plângând ca nişte copii,
să li se deschidă…

Tweet

Publicat de: Mariana Fulger la data de: 11-03-2009, 7:51 pm
Cuvinte cheie: ganduri, viata

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii