Home     Librarie Online     Citate Celebre     Autori Celebri     Proverbe     Cenaclu     Adauga Text Cauta Citate


     PLAGIATUL (I) - back


Voi încerca să dezvolt puțin subiectul. Îmi aduc aminte că am pomenit în treacăt de ceea ce spui, dar...
„Vorbim de plagiat atunci când discutăm despre opere literare, artistice sau științifice care au fost însușite, integral sau parțial, de la altcineva și prezentate, apoi, drept creație proprie”. Cam așa ar suna definiția din DEX.
Hm! După cum vezi, DEX-ul pune în aceeași oală lucrările artistice și cele științifice. Nu spun că este greșit dar, vei vedea că cele două domenii sunt elaborate în om în compartimente diferite și, ca urmare, nu pot fi tratate chiar laolaltă, zic eu, iar dacă vrei să speculăm puțin pe tema asta, pentru că, în fapt, asta vrei să facem, atunci, despre asemenea detalii ar trebui să vorbim! Deci, trebuie să rabzi!
Este adevărat că lumea ideilor este universală, dar, pentru a ajunge la lucrare de artă sau la cea științifică, omul o trece prin filtrele propriei structuri, imprimându-i astfel o tentă personală, în cazul artelor sau, mai puțin personală, în cazul științelor. Pentru a înțelege acest lucru sunt nevoit să mă întorc iarăși la structura corpului eteric sau al vieții, cum i se mai spune, și la căderea din rai. Să nu râzi! Subiectul chiar este legat de ce spuneam mai sus și nu numai prin faptul că vorbim de cunoaștere. „Căderea din rai”, a fost cea care a determinat, în mare măsură, actuala structură a corpului nostru eteric. În ce sens! Corpul eteric uman este compus din patru componente (găsești detalii în alte postări). Felul cum omul le poate folosi în propriul interes a fost stabilit atunci. Dacă nu ar fi existat influența luciferică omul s-ar fi folosit de toate cele patru eteruri în egală măsură, ca aparținându-i, doar că, acel om ar fi arătat cu totul și cu totul altfel. Dar, nu a fost să fie așa! Ca urmare a „căderii”, omului i-au rămas, în proprie folosință, doar două, eterul de foc, prin care se manifestă voința și eterul de lumină prin care se exprimă sentimentele (celelalte două fiindu-i retrase). Ce înseamnă în acest caz „proprie folosință”? Înseamnă că sentimentele și voința îi aparțin de drept, adică, fiecare om se individualizează față de ceilalți prin propriile-i acte de voință și prin propriile-i sentimente. Liberul-arbitru funcționează chiar în baza acestui principiu al voinței personale. Rațiunea nu face decât să expună variantele, și înțelegerea lor, desigur, iar eul își va alege calea prin voință. Ceea ce determină funcționarea și direcția rațiunii, sunt dorințele sau intențiile însușite de voință. Tot ceva personal! Rațiunea, deci gândirea, nu este decât un instrument imparțial prin care ajungem la îndeplinirea dorințelor prin voință. Să nu înțelegi, totuși, că se poate face o departajare între cele trei, în sensul că ai putea separa voința de gândire și de viața de sentimente când este vorba de... „buna funcționare a omului”. Nu, tot timpul le vei găsi împletite, lucrând împreună. Pe cel de-l treilea eter, cel de sunet, prin care se manifestă gândirea (o parte a gândirii), omul și l-a însușit prin neascultare (mărul), dar nu va putea beneficia de el ca de celelalte două. În sensul că îl poate folosi, dar nu îi aparține. Gândurile nu-i aparțin omului! În sensul că nu-l individualizează. Dar, asta nu înseamnă că ele nu se pot constitui în vehiculul care să ne poarte trăirile sufletești: iubire, ură etc. El se poate folosi de ele, însă, în procesul cunoașterii, adică în procesul prin care percepția este unită cu o noțiune (sau reprezentare) prin gândire sau în cazul conceptualizărilor, adică o unire, tot prin gândire, a reprezentărilor obținute prin procesul pomenit anterior. Tocmai de aici apare caracterul universal al cunoașterii, față de caracterul personal al manifestărilor care au la bază viața de sentimente sau voința. Reprezentările, care sunt stocate în noi, inițial, ca urmare a procesului de unire a unei percepții cu o noțiune, pot fi raportate, prin gândirea rațională, cum spuneam, unele la altele formând ceea ce numim concepte. Conceptele constituie deja pasul spre o cunoaștere de tip științific. Ceea ce a contribuit din om la apariția unei astfel de cunoașteri ar fi, până acum, bagajul de cunoștințe stocat în memorie, adică numărul de reprezentări, capacitatea de a le conceptualiza, adică de a le aranja în așa fel, unele față de altele, încât să iasă ceva, ceva nou (adică ideea), memoria și... voința, desigur. Vorbim, deci, despre intelect. El este filtrul prin care trec ideile spre ceea ce numim lucrare științifică. Este adevărat că nu toți dispunem de același intelect, adică de aceleași capacități printre care memoria, rațiunea și capacitatea de înțelegere, dar o lucrare științifică nu este individualizată prin așa ceva! Ele pot doar restrânge sfera celor care o pot duce la bun sfârșit, cu siguranță, dar cei care sunt interesați de așa ceva vor urmă în mare aceeași logică și se vor folosi de aceleași noțiuni și reprezentări, de aceleași idei, adică. Un calcul diferențial sau integral nu poate fi personalizat. Pasiunea care te împinge spre o asemenea realizare, care-ți declanșează voința spre cercetare, nu modifică cu nimic o ecuație. Singurul lucru care te îndreptățește să-ți pui semnătura pe rezultat, este faptul că tu ai fost cel care a gândit-o, cel căruia i-a venit primul ideea, și promotorul ideii, adică a ta a fost voința care a stat la baza realizării lucrării. Lucrarea științifică este un fel de competiție între oamenii cu idei. În același timp, mai devreme sau mai târziu, aceleași idei pot circula, însă, în capete diferite. Spuneam că, în sine, gândirea nu individualizează. Oricine poate gândi același lucru în aceiași termeni. Rezultatul unei lucrări științifice este sec din punct de vedere al trăirilor autorului. Ordonarea ideilor într-o astfel de lucrare nu ascultă de sensibilitatea celui care le gândește, ci de logică, iar logica se învață, se dezvoltă, nu este o trăire sufletească. O să spui că nu e chiar așa; că sunt unii de le zbârnâie capul, iar alții... de tai lemne pe ei. Dacă te-ai uita, însă, în urma lor, ai vedea că interesul fiecăruia a fost altul. Desigur, ar mai fi și argumentul... sinapselor, neuronilor, memoriei... doar că toate astea sunt abilități moștenite karmic care au doar rolul de a aduce în conștiența de sine ceea ce se petrece doar acolo unde omul gândește cu adevărat, raționează cu adevărat, memorează cu adevărat. Iar acel loc nu este nicidecum creierul. Puterea de a gândi, de a raționa este cam aceeași pentru toți. Diferență o face însă capacitățile creierului de a aduce aceste procese în conștiența de sine. Nu creierul gândește, nu creierul memorează, nu creierul raționează. Gândirea începe a se manifesta odată cu corpul eteric, care este și corpul memoriei, și este cu atât mai elevată cu cât trece, cu cât se produce în componentele sufletești superioare. Cei care vin din moarte clinică, nu spune unul că acolo nu a putut gândi. Din contră, acolo gândirea este mult mai clară, până să pierzi și corpul eteric, și memoria la fel. Ei se pot întoarce numai dacă nu și-au pierdut și corpul eteric, care este corpul vieții pentru copul fizic. Din acest motiv au amintiri din ce văd și aud pe acolo, pentru că ele se imprimă în corpul eteric. Un om peste care dă amnezia nu-și pierde memoria, își pierde doar capacitatea ca ea să poată fi... urcată în conștiența de veghe, și asta datorită proastei funcționări a creierului fizic.
Ar mai fi de discutat aici și alte aspecte. Unul ar fi diferența dintre a ști, și a înțelege, diferență deloc de neglijat. Ceea ce aduci ca originalitate are, de cele mai multe ori ca bază ceva ce a fost creat, gândit de înaintași. Iar, ca să poți ridica nivelul de cunoaștere prin aportul tău, să vii cu detalii, de exemplu, este necesar să înțelegi ceea ce s-a gândit până la tine, nu doar să cunoști. Dar, din momentul în care ai înțeles, practic ideile îți aparțin, ele integrându-se în propria-ți sferă creatoare de cunoaștere și, ca atare, le expui, nu le mai citezi.
Cu timpul cunoștințele devin evidente, notorii, constituindu-se în bagajul de cunoaștere al umanității. Oricine le poate „reafirma” fără a mai fi nevoit să citeze autorul, care de cele mai multe ori nici nu mai este cunoscut. Dacă cineva afirmă că Pământul se învârtește, o face pentru că este convins, fiind pe înțelesul tuturor acest fapt. Zilele, nopțile, anotimpurile sunt dovezi pe care omul le-a înțeles. Nimeni nu va mai asocia această afirmație cu numele lui Copernic, Galilei sau Platon decât, poate, doar pentru a-și demonstra, în mod vanitos, gradul de cultură.
Aș mai veni cu un argument din lumea invențiilor, dar nu referindu-mă la invenția în sine, care mereu va avea un autor mai mult sau mai puțin cunoscut, ci la ceea ce înseamnă patentarea unei invenții. Orice patent, după câte știu eu, are o durată de valabilitate, durată care interzice folosirea invenției fără acordul inventatorului sau a celui care deține patentul. Această durată, știam eu, era cam de 15 ani. După această perioadă, aplicare ei devine liberă de obligații.
Departe de mine intenția de a face apologia plagiatului dar, nu ne oprește nimeni să discutăm, poate în felul ăsta depășim pragul lui „a ști” și ajungem să înțelegem... ce este de înțeles.
Când este vorba despre artă... lucrurile stau puțin altfel și asta tocmai pentru că, trecem la ceea ce este mai personal în fiecare dintre noi, arta fiind o expunere sau o exteriorizare voită a trăirilor noastre sufletești.
Doar că, vom trece data viitoare! Doamne, ajută!
Hm, copiatul!... Să nu-mi spui că, după ce ai tras cu ochiul la colegul de bancă, la vreun extemporal sau teză, l-ai citat ca... autor!


Publicat de: octav semarian la data de: 06-06-2017, 6:20 pm
Cuvinte cheie: Hm!



 bazat pe 0 notari

Adauga acest text literar in colectia personala Adauga la favorite Recomanda aceast text literar prin Yahoo Messeger Trimite pe YM     Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail Raporteaza continut inadecvat Raporteaza neadecvat! 

Comentarii la acest text:

Nu sunt comentarii la acest text!

Adauga Comentariu


   Recomanda aceast text literar prin E-mail Trimite prin e-mail
Expeditor: (nume prenume) *
Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *
Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal

*
* campuri mandatorii

Citatul ZileiCitatul Zilei  Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu Vreau Citatul Zilei pe Site-ul Meu
Exista putine actiuni pe care visele sa le nutreasca, in loc sa le putrezeasca.
Autor: Andre Malraux - Categorie: Actiune .

Intelepciune.ro va recomanda


Fara Poza

Boris Ioachim
"Ce este pesimistul? Un optimist bine informat." Grigore Moisil "Poeţii nu se ruşinează de propriile experienţe - ei profită de ele." Friedrich Nietzsche
S-a nascut in data de 25-Ianuarie-1967
Oras: Săveni
Judet: Botosani
Varsta: 50 ani
Membru din: 13-Octombrie-2008
Texte publicate: 465

Ultimele comentarii:

Contact Cultural - Mircea Duca - 19-10-2017, 9:10 am

Silvia Bebereche - 18-10-2017, 9:15 pm

Contact Cultural - Mircea Duca - 17-10-2017, 11:07 am

Silvia Bebereche - 16-10-2017, 4:06 pm

Silvia Bebereche - 11-10-2017, 10:04 am

Contact Cultural - Mircea Duca - 10-10-2017, 3:13 pm
Așa cum numai cu plămâni frumoși te poți delecta respirând, tot așa frumosul artistic, acel delectatio de care amintești este implicit in taina scrierii. A nu te maimuțării înseamnă pe lângă nevoia de conținut sincer și o anumită formă, un fel de ad validitatem literar.
Cât despre credință, nu poți cere să ți se mărească ceva ce nu ai. Este nevoie de un gradient inițial de credință care este demascat în momentul în care te decizi să te rogi. Sau poate o facem doar dintr-un fel de teamă..., se poate și asta..., de fapt neavând încredere (credință) nici cât un bob de muștar...Cred că am fost totuși optimist în afirmația postată altfel nu văd de ce aș fi susținut cele spuse.

Totuși, o întrebare îmi seceră mintea: există oameni predestinați spre a fi sfinți? Din epistola sobornicească a lui Iuda, din versetul 3 asta ar rezulta (la o primă citire):
/Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna. / ...care a fost dată sfinților...., ar însemna că credința se dă ceea ce nu implică puterea omului de a și-o forma prin voință proprie. În acest sens, verbul a lupta din verset și îndemn dă naștere obligației corelative a lui Dumnezeu de a da.

Silvia Bebereche - 10-10-2017, 11:53 am

Membrii Intelepciune.ro recomanda


Fara Poza

Mihaileanu Laurentiu
S-a nascut in data de 10-Noiembrie-1953
Oras: Cluj-Napoca, Judet: Cluj
Varsta: 64 ani
Texte publicate: 17


Fara Poza

Contact Cultural - Mircea Duca
S-a nascut in data de 31-Martie-1978
, Judet: Cluj
Varsta: 39 ani
Texte publicate: 5

Home | Citate Celebre | Citate Noi | Citate Populare | Autori Celebri | Proverbe | Calendar Autori | Pagina Mea | Pentru Site-ul Meu | RSS | Contact
| | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | | |
Copyright © 07.2007 Intelepciune.ro - Toate drepturile sunt rezervate
Creat si intretinut de Mican Daniel
Creative Projects