Am ajuns în trecut
Şi caut nemărginirea lui,
dar n-o pot găsi căci dorul pentru el nu mă lasă,
Sunt pe o mare albastră ce scaldă un tărâm înecat în incertitudine.
Timpul nu îmi mai dă aripi aici,
ci mă transformă într-un fir de nisip,
alunec ușor pe o sticlă prăfuită de clepsidră veche,
mă strecor, dar nu... nu pot fi împotriva eternității...
Şi mă opun.

Am ajuns în prezent,
e locul meu plin de neant,
locurile îmi sunt indiferente,
iar timpul trece în voie printr-o clepsidră monotonă...
Nu... nici aici nu îmi pot găsi locul.
Pentru mine prezentul este o pădure fără copaci,
o mare secată de apa ei limpede...
și plec...

Am ajuns în viitor,
aici mi-am găsit împlinirea:
veșnicia lui,
dar aflată în mâinile mele,
ea își pierde culoarea...
Cerul e prea mare pentru mine,
iar ploaia e cearceaful meu de fericire...
Timpul nu mai există aici,
l-am lăsat în prezent agățat în peretele casei mele.

Şi m-am trezit...
în prezentul meu visător,
cu bolți de catifea și ape de magie.
Nu... n-aș da pe nimic prezentul...

Tweet

Publicat de: Morar Andreea la data de: 06-05-2009, 12:42 am
Cuvinte cheie: trecut | prezent | viitor

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii