Un pepene rosu ca macul aprins,

patruns de caldura, de soare incins...

zacea pe pamantul uscat si ucis...

de ploaie uitat si de sete cuprins...

iar samburii negri din el, revoltati,

pe sucu-i zemos, de dulceata patati,

vor ziua s-o vada, sa fie scapati

in tarna uscata, sa fie uitati...

sa prinda putere, sa dea radacina,

sa fie ei pepene rosu-n gradina...

si zilnic sa simta trairea divina,

de-a fi mangaiati de a zilei lumina...

si, dragul de el, ascultand, pe pamant,

dezbraca in zgomot prea coptu-i vesmant...

si seva ii curge pe verdele-i chip...

si crapa-mpacat, lasand altora timp...

Tweet

Publicat de: mirela câmpan la data de: 11-07-2011, 12:22 pm
Cuvinte cheie: cuvant

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii