Mi-e greu să ies în lume aşa cum numai eu mă ştiu. Mi-e greu să mă las văzută de cei care poate nu ar înţelege nimic şi de cei cărora nici măcar nu le-ar păsa cine sunt. Nu mă interesează aprecierea şi părerea oamenilor, nu vreau şi nu cerşesc complimente şi încerc, pe cât pot, să mă ajut singură, fără să apelez la cei de lângă mine şi fără să îi împovărez. Nu îmi iese de fiecare dată şi, dacă mi-ar ieşi asta, probabil că nu aş mai fi om.
Uneori mă trezesc plângând în braţele cuiva drag ...este tot ceea ce îmi doresc să fac şi singurul lucru care mă linişteşte, deşi poate că el nu ştie de unde să apuce să înţeleagă ceea ce mi se întâmplă. Îmi este greu să mă arăt şi, în adâncul sufletului, voi rămâne doar eu cu mine. Cu temerile şi frustrările mele, cu spaimele care nu mă lasă să dorm noaptea, cu gândurile pe care le visez împlinite şi care mă fac să cred că tot ceea ce avem în jurul nostru merită bucuria de a trăi, cu amintirile şi tristeţile mele, cu bucuriile dragi, neaşteptate ca şi gândul bun care te "loveşte" într-o seară mohorâtă.
Am învăţat să mă ascund. De ei...de tine...de mine. Am învăţat să mă ferec în spatele prea multor ziduri şi să închid uşi tuturor celor care vor sau care ajung la un moment dat să creadă că au dreptul să ajungă la mine. Îmi este greu să deschid porţi ştiute doar de mine şi să las pe altcineva să meargă pe cărări pe care le-am bătut singură în atâtea plimbări din noapte.
M-am reinventat. Pentru ei...pentru tine...pentru mine. Am inventat personaje care să îmi joace rolul în viaţă, sperând că ceilalţi nu mă vor vedea aşa cum sunt şi că nu vor călca în picioare fărâme de gânduri abia adunate la un loc. M-am "infiltrat" în mijlocul oamenilor, sperând că, avându-mă mereu în faţa lor, nu vor cerceta din mine mai mult decât îi las să observe. Şi uneori, foarte des, îmi reuşeşte. Să fiu altcineva. Pentru ei...pentru tine...pentru mine, nu. Pentru că în spatele fiecărui personaj, în spatele fiecărei măşti pe care o purtam zilnic, mă ascundeam tot eu. Mă regăseam la fel, cu tot ceea ce am bun sau rău, cu tot ceea ce cunosc sau nu din mine, cu tot ceea ce vreau să îţi ascund sau să îţi arăt. Şi tot ceea ce trebuie să fac este să învăţ să mă accept aşa cum sunt şi să merg mai departe. Eu...cu mine.
Gândurile mele bune sunt pentru tine. Vreau să învăţ să merg alături de tine...să învăţ să nu mă mai împiedic de mine....să fiu eu...să nu mai port nicio mască...să mă rup de tot ceea ce m-a îndemnat să aşez pe chipul meu una din ele...

Tweet

Publicat de: VIULEŢ NELIA la data de: 06-08-2009, 1:12 pm
Cuvinte cheie: eu

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii