Peisaje româneşti, vechi şi actuale- Timpul

Confuzia

Să fiu confundat, e bine oare?Depinde cu cine, nu-i aşa?Dacă sunt confundat cu un criminal de către detectivi, organe pentru reabilitare socială, se mai rezolvă cumva, nu-i asa?Oamenii aştia au şcoală, n-or să persiste prea mult în nebuloasă, dar dacă confuzia este implementată la nivelul mulţimii înlănţuite, atunci aproape în totalitate poate fi fatală.Şi dacă sunt confundat cu Cristofor Coloumb, în zilele noastre, cum aş arăta eu pe stradă îmbrăcat în straiele lui Cristofor Coloumb?Ce feţe lungi şi prelinse ar fi în jurul meu, nu-i aşa?Şi dacă mă vor scuipa, noutăţile sunt huiduite şi scuipate, nu toate!

-Nu toate?

Pe când eram un novice, râdeam cu gura până la urechi, un râs zgomotos de fanfară, o duduie îmi zice, dacă nu ai să te schimbi, o să ai probleme mari.Să mă schimb, adică să devin cum?Perfid, poate, în sinea mea mă simţeam un înger, îmi era bine aşa!Tot în jurul meu, era alb sau negru, sau cum vroia culoarea, nu judecam, nu instigam şi nu ceream nimic de la nimeni!În acest caz luminat, trebuia să mă schimb, nu-nţeleg îmi ziceam ani de-a rândul dupa asta, să mă schimb în rău, într-un terorist, prea multă muncă, nu e de mine!

-Hm!...

Trist, dar atunci nu înţelegeam că, românul ştie doar de frică...

Munceam precum un înger într-o firmă românească, acum nu demult, dar parcă s-a-ntâmplat de-o veşnicie!Colegii aproape toţi mai tineri decât mine, îmi zice seful care plătea salariile;

-...tei pe măta, dacă ştiam că eşti aşa de bătrân, nu te luam!

Îmi zic, un loc de muncă ca acesta, amărât!Patru pereţi a unei debarale, facea luxul unui miniatelier!Dumezeule îmi zic, la 37 ani sunt bătrân!...

Nu cerusem mărire de salariu, ca să-mi imaginez că, acesta ar fi fost motivul pentru care seful îmi reproşa acum pe viaţă şi pe moarte că sunt bătrân la 37 ani!Colegii mei, tinerii, au preluat încet în timp ştafeta de la şef, care cum aveau un interes, veneau în miniatelierul lor, al meu cu pretenţii.Ploua tare la mine, pentru că nu vedeam şi nici nu auzeam!Gândesc şi acum la cele întâmplate, cuget multe ore chiar, nu vedeam nimic rău în răutatea colegilor şi-n firele întinse de şef.Timpul a făcut lumină.Seful era sub observaţia poliţiei pentru mişmacuri, colegii mei erau homosexuali, sau cel putin aveau tentaţia de a se da la NENEA, nu la TANTI;

-Ei şi ce-i aşa de rău în asta?

Nimic!Doar că lumea trebuia să ştie, să vadă, cum că, eu aş fi fost la interviu cu NELEGIUIREA, iar colegii se străduiau să mă arate pe mine ca fiind ăla care se dă la NENEA!

-Hm, ce drăcie!

Am ajuns în iad, îmi zic, sigur am murit, sunt in iad, sau poate dorm, e un coşmar!De la servici spre casă observ clar dupa amenţările tacite ale cetăţenilor, cum că, mi se reproşa comportamentul meu, homosexual.Apoi observ că zilnic, colegul care ajungea primul la servici, ne vedea pe camera video a oraşului, pe a cărei adresa web şi-o însuşise, ca şi când el ar fi plătit-o din salariul lui.Când ajungeam în centru, aproape de servici, întotdeauna eram agresat verbal sau prin limbaj corporal de cetăţeni, la fel păţeam şi când plecam acasă.Totul devenise un coşmar, locul de muncă, comportamentul colegilor, itinerariul de la servici până acasă si invers.În acest hăţiş mă zbăteam de ceva timp.Cineva dorea cu toata ardoarea, ca eu să plătesc cu faţa mea, sau mai bine zis să spăl cu faţa mea, feţe mizerabile probabil, aşa se explică faptul că, mi se creiase intenţionat sute de confuzii.Am cugetat, mi-am pus materia cenuşie la bătaie, am înţeles clar că, urma o spălare de creier al unor fapte petrecute între nişte mari traficanţi, iar eu nimerisem cam aşa, nu e pentru cine se potriveşte, ci pentru cine se NIMEREŞTE.Punct ochit, punct lovit.Măi îmi zic, cred că meritam soarta asta, adică să fiu eu un inocent, un alb, un imaculat, poţi să-ţi imaginezi?

Trece timpul, însă colegii unşi cu toate alifiile nu reuşiseră să mă intimideze, aşa se explică faptul că, eu încă mai eram IMACULAT.Unii mai puţin pătaţi s-au retras din firmă, dar nu oricum, mergând la mai bine, pentru că seful nostru cică nu ne dădea drumul din firmă, numai dacă îi puteam demonstra că mergem LA MAI BINE!...

-Hm... ciudat!

Ce au facut cei rămaşi?Au început să se iubească profund între ei, să nu înţelgeţi greşit, se iubeau băieţii cu fetele, secretare, contabile, apoi cliente, clienţi.Eu... rămăsesem pe dinafară, PLOAT şi singur!

-Chiar nu mă vroia nimeni?

Ei şi ce aud într-o zi, că fusesem la un INTERVIU cu şoferul!Doamne fereşte îmi zic!Cu soferul?Păi tocmai l-am văzut azi ieşind pe uşa din dos cu Emilia, fata cu banii, ieri l-am văzut ieşind tot pe uşa din dos cu Mirela, altă fată cu banii!.Dar nu... cine mi-am povestit, a zis clar;

-Băi TATĂ, tucma cu şoferul, nu ţi-ai găsit şi tu niscaiva CLIENT cu bani?

Sfântă Praschiva, îmi zic, ce lume este asta?De unde vin oare, încotro mă îndrept, dar mai ales ce am făcut, pentru că, colegii mei îmi făceau des cu ochiul, se scărpinau pe faţă în acelaşi timp şi-mi arătau cu capul uşa de la intrare!...

A... cu siguranţă sunt geloşi, mi-am zis, ei cred că eu am fost la o BERE cu şoferul!...

Şi daă ar fi fost aşa, ce este atât de NEGRU şi NECURAT, să beau o bere cu şoferul, în timp ce Emilia, Mirela şi alte doamne din firmă, ieşeau mai mereu pe uşa din dos cu ŞOFERUL.Păi oamenii mergeau acasă, măi TATĂ, măi!

Strada este a noastră, nu-i aşa?Până la urmă, toţi suntem fii acestui pământ, sau nu?

Publicat de: Ionela Horge la data de: 18-04-2011, 8:09 am
Cuvinte cheie: rautate