Peisaje româneşti vechi şi actuale-Imaginea din ochi-

Atacul camerelor video şi manipularea imaginilor stocate pentru bani, putere şi sex

Dacă ar fi să fie ţara mea evaluată după cum se vede de aici din zona mea, atunci fraţilor, am fi de râsul lumii.România văzută din exterior trebuie să ştiţi, este precum o corabie frumoasă, mare, dar chinuită de întâmplări, furtuni, intemperii, lovită de valurile stârnite de propriile vânturi, aşa este văzută şi pe bună dreptate.Ba mai mult, în mare parte românii plecaţi în lume, reuşesc să ajungă la sufletele străinilor foarte uşor, tocmai datorită corabiei în derivă, numită România.O să vă povestesc ceva, ca să 'nţelegeţi de ce nu putem avea pretenţii la o imagine normală, impecabilă, deşi din fericire suntem mulţi cei care ne târâm după un gram de înţelegere corectă a situaţiilor, fie de aici, fie din afara ţării.

Am muncit cu normă întreagă la o firma de publicitate şi design, cam trei ani şi jumătate.Într-o zi apar în atelierul meu de lucru doi indivizi cu salopete şi cipilici.Privesc spre mine şi printre dinţi unul mai isteţ aşa, mai răsărit deşi micuţ de statură îmi zice:
-Auzi, unde instalăm camera video, ştii, nu?

Rămân uimită de tupeul omului, cu greu mă reculeg din stupoare şi-i răspund!

-Despre ce cameră video vorbiţi, Domnule?

-A... nu ştii!

-Ce să ştiu, Domnule?

-De-acuma... gata, o să fie aici cameră video, acum te văd eu!...

Îmi zic, lasă-l săracu, că nu stie câte prune are în traistă, că de le-ar număra, ar ieşi doar UNA şi atât!...
Îmi continui munca, oamenii se învârtesc, se sucesc şi-n final ne instalează, OCHIUL.În primele zile a fost cum a fost, dar mai târziu a ieşit o nebunie.Fiecare zi, era o altă zi, cu alte nuanţe interesante.Colegii mei se comportau de la o zi la alta tot mai dubios, tot cu ochii în camera video.Am stat mult şi am gândit, de ce le este frică acestor oameni, ce este dincolo de acea camera video?Era un război la vedere cu camera video, numai eu nu-l vedeam!Se apropie iarna, virozele îşi pun pecetea pe câţiva dintre noi, mă îmbolnăvesc de viroză, dar cum nu avea cine să continue munca la servici, rămân ore suplimentare, ca astfel să fie onorate comenzile în timp util.La un moment dat mi se termină batistele, apoi serveţelele şi rămân cu nasul în muncă, dar fără batiste.Merg la toaleta instituţiei şi-mi iau o rolă de hârtie igienică cu care intenţionam să-mi stopez nasul obraznic care-mi curgea continuu, iar eu aveam de lucru, nici pomeneală să pot pleca acasă, erau comenzi de onorat.Menţionez că în acea zonă nu era niciun ABC, de unde să-mi pot cumpra batiste de hârtie sau şerveţele.Într-un târziu îmi termin munca, mă pregătesc să plec acasă, iau rola de hârtie începută cu mine, pentru că-mi curgea nasul fără oprire, iar până acasă aveam câteva stărăzi de străbătut.A doua zi la servici aflu că, colegii mei văzuseră pe camera video cum eu sustrăsesem o hârtie igienica din firmă.Interesant este că nu observaseră că tuşeam şi-mi ştregeam nasul cu hârtia igienică, pentru că nu aveam altceva la îndemână.Rezultatul a fost şi la următorul loc de muncă, un an mai târziu, se povestea despre modul în care eu sustrăsesem din firma lor, adică a tuturor colegilor mei de acolo, care între timp deveniseră mari acţionari în firmă, o rola de hartie igienică începută!
Înainte de acest loc de muncă, lucrasem la o firmă de tip fast-food cu cantină, unde mă ocupam de menţinerea gestiunii în parametrii normali.Aici patroana era obsedată de faptul ca nu-i creşteau vânzările, părerea dânsei era ca eu şi vânzătoarele, trebuia să ne facem luntre şi punte, să-i creştem vânzările până la cer, numai că, nu aveam cu ce.Salariul oferit de dânsa în urma cu 6 ani era de 300 lei în mână, nici pomeneală de contract de muncă.Nici un control de nicăieri, totul era în regulă cu toată lumea, numai cu mine şi cu aceste fete amărâte nu era nimic bine şi nimic bun nu meritam noi.Angajaţii se perindau prin firmă, veneau, şi după primul salariu plecau.Şoferii erau cei mai cei, de ce?
Unul dintre soferi mai răsărit şi cu tupeu, a găsit în maşina care o împărţea cu celălalt şofer, sub scaune, patru hamburgeri.Ne povestea nouă satisfăcut, cum îl prinsese pe celălalt şofer cu musca pe căciulă şi cum îl dăduse în bot la doamna de la cantină.Sătulă de atâta bârfă şi minciună, dar şi pentru că eram retribuită foarte puţin, dar după spusele patroanei eram foarte bine plătită, m-am retras din această firmă, nu înainte să aflu că dăduse anunţ la ziar să angajeze pe altcineva pe acel post, fantomă.

La începutul anului trecut m-am angajat la un alt patron, după ce fusesem anunţată de patronul precedent, că este necesar să-mi caut loc de muncă, mi-a spus verde în faţă că, nu mă poate plăti.Munceam de trei ani şi jumătate în această firmă, colegii nu mă mai vroiau, o parte din ei ajunseseră acţionari în firmă şi fiecare îşi aleseseră câte un om al lor, care nu am fost eu.Şi din toată gaşca, eu a trebuit să plec, simplu, aveam un copil mai mare.Colega mea, care se angajase în această firmă în urmă cu câteva luni, avea un copil mai mic.Au hotărât să rămână colega mea, angajată fiind de câteva luni şi să plec eu, pentru simplul motiv că eu aveam o fetiţă de 16 ani.Aceşti Dumnezei, au presupus că, bine, mersi, se poate descurca fetiţa mea, sau probabil după mintea lor, era numai bună de a îngroşa buzunare.În acest context la următorul loc de muncă, s-a derulat o continuitate.Totul părea a fi normal, sub toată tevatura asta era cineva care trebuia să vadă, cineva de dincolo de OCHI.

Publicat de: Ionela Horge la data de: 21-04-2011, 7:29 am
Cuvinte cheie: mafia