Ce ciudat e acum afară,
Printre raze, ploaia s-a pornit,
Şi e cald, pe peronul de gară,
Pe care iarba iar a încolţit,
Şi stau privind în departare,
Spre ceasul de asfinţit.
Şi sub stropi, un fum de eliberare,
Aştept acum să se ridice,
Să aud vuietul surd de fiare,
Din geam vocea-ţi să mă strige,
Să te văd, fluturând batista,
Pe peronul ce se împinge.
Să te pierd o clipă, tu tristă
Din mulţime să mă ceri,
Cu ochii-ţi dulci, a mea iubită,
Cu sărutu-mi pe ai tăi umeri,
Să revi în pustia gară
Unde amintirea-ţi stă uitată.
Publicat de: Kolumban Robert la data de: 14-06-2011, 6:29 pm
Cuvinte cheie:
poezie