M-am asezat pe-o banca obosita,
de timp si de atatia calatori...
ce-au zabovit in calea lor pripita,
mai tristi, mai veseli sau mai visatori...
atat de cruda-i iarba ce-a crescut
in jur, printre picioarele-i tocite...
iesite imi pareau ca din pamant,
asemeni unei cioate invechite...
M-am asezat pe-o banca, obosita...
si gandul mi l-am agatat fara sa vreau
de-o aschie ranita, indoita,
ce jertfa mi-a cerut, stand langa ea...
Cum ma suporti cu gandurile mele?
cand ai vazut in timp atat de multi?
si celorlalti le-ai oferit tacere...
cum, azi,mai poti pe mine sa m-asculti?
De cate banci avem nevoie-n viata...
de cate ori am vrea sa ne oprim...
sa ne-asezam, pe-o banca, intr-o piata..
si fara vorbe s-o insufletim...
sunt mii de banci ce se tocesc de ganduri,
ce nu le apartin,dar le primesc...
Le multumesc ca-n repetate randuri,
tragandu-mi sufletul pe ele, mai zambesc...

Publicat de: mirela câmpan la data de: 19-07-2011, 8:21 am
Cuvinte cheie: odihna