Treceam mai ieri pe-acelasi drum,
Pe care-am mai trecut odata-
Era doar vant si era fum,
Dar unde-s plopii de-altadata?

Calcam prin urmele-amintirii
In gand cu o iluzie de Fata-
Se scuturase trandafirii,
Dar unde-s plopii de-altadata?

Sosind pe langa poarta casei sale,
Am tresarit si am oftat
Si-am intrebat pe cineva in cale:
-Dar unde-s plopii de-altadat?

N-a spus nimic,caci nu putea sa spuna-
Era fantoma unui om uitat
Pe vremea cand suise plopii catre luna
Sau coborase mai spre sat;

Am intrebat lumina alba-a lunii,
Dar nici o veste n-am aflat
Si-am banuit atunci ca ii luase unii
Si ii dusese mai spre sat;

Imi spuse tot atuncea steaua,
Ca undeva pe aproape,pe-nserat,
O fata se gatise ca si neaua
Si langa plopi sa asezat;

Stiam ca ii furase fata
Spre-ai face ursitorii ei,
Dar oare nu stiuse biata,
Ca erau toti copacii mei!?

I-am spus sa mi-i inapoieze
De nu vrea sa ramana ca si ei!-
Mi-a spus:-Mai lasa-mi-i o noapte sa ma lumineze
Si mai pe urma poti sa-i ei!

I-am spus:Ti-i las o vesnicie daca vrei,
Sa-ti lumineze-n cale viata
Mai poti sa tai si cate unul daca vrei,
Dar vezi sa te apuce dimineata...

PS.Cuvenitele multumiri lui Eminescu,care mi-a inspirat titlul si lui F.Villon, care mi-a inspirat interogatiile!

Tweet

Publicat de: roman ioan la data de: 12-09-2011, 4:16 pm
Cuvinte cheie: amintiri,trecere,uitare | plopi luna fata

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii