Pe Argeş moare poezia…
Pe Argeş moare poezia,
căci se opreşte-n vamă
unde o mână de pitici
tot cred că-i este mamă,
că eu nu trebuie să scriu
pe-o foaie de hârtie,
sperând să pună în sicriu
şi clipa-n de mânie
visul din negură trezit,
să scrie-o simfonie.
Pe Argeş stă ipocrizia
privind cu mare frică
să nu-nflorescă poezia,
niciunul să nu zică
că ziţa nu-i poetă mare
şi n-are pălărie,
ce-i stă pe cap ca o căldare,
ca versu-n agonie.
Aici, pe Argeş m-am născut
crescând ca turnul mânăstirii,
când doborâtă la pământ,
când sărutând stropii iubirii,
acum cu drag vă scriu pe sticlă
în versuri ce par şchioape,
că nici de ziţa nu mi-e frică,
nici de priviri mioape.
Marilena, 21.02.2011
Publicat de: Chiretu Marilena Rodica la data de: 22-02-2011, 10:41 am
Cuvinte cheie:
arges | poezia | zita | ipocrizie | poeta