Pierduţi în poarta casei, nu ştiţi de vă e bine
Când ochii vă alungă mărgele de smarald
Ce vi se pierd în pleoape şi se opresc în vine,
Şi nimeni nu vă-ntreabă, de vă e frig sau cald.
În păr, v-aţi prins petale, sub ale vremii rânduri
Ce ţin intact trecutul în scrinul cu-amintiri
Din casa părintească, ce-aţi zugrăvit-o-n gânduri
Şi-n vise dulci-amare, prin care curg trăiri.
Prin ale vieţii rime, cu gust de pâine coaptă
Dospită-n gura sobei sub ploi ce nu mai cad,
Priviri, rănite-n suflet, mai rătăcesc în şoaptă
Printr-un album de poze, din ce în ce, mai fad.
Regrete ce se-ngână, roiesc sub masca serii
Vii umbre de lumină, pe chipurile-cuminţi
Se-nmoaie gerul iernii-n căldura primăverii
Rămâne doar parfumul, venit dinspre părinţi.
Dimitrie-Sorin Pană
(Titu-mart.2011)
Publicat de: Pană Dimitrie-Sorin la data de: 06-06-2011, 4:13 pm
Cuvinte cheie:
parinti | petale | rime | umbre | parfumul