Cu zīmbet de copil īmbrățișez pămāntul,
Īi stropesc țărāna cu lacrimi calde, dulci,
Īi slăvesc tăcerea, Sfāntul!
Și farmecul, īn dans de fulgi.
Mă īntorc spre tine, Mamă, a tot ce e suflare!
Prind rădăcini de stāncă nezdrobită, īți făuresc altare,
Pe drum neprihănit de iarbă, eu mă īntorc la tine,
Pe drum de ape dulci-sărate, eu iarăși vin la tine.
Alerg prin cāmpuri de culori,
De parcă, am renăscut,
Nu-mi pasă, dacă trec prin spini, sau flori,
La tine mă īntorc, Pămānt!
Publicat de: aurelia petrea la data de: 27-11-2015, 3:48 pm
Cuvinte cheie:
intoarcerea | la propria natura | la proprile radacini