CINEVA aşezase lângă mine Neînceputul. Mă luase prin surprindere pentru că, uitându-mă în stânga mea, mă copleşi o ameţeală dureros de plăcută căci nu vedeam nimic dar, totuşi, simţeam foarte multe.
Mi-am mutat imediat privirea spre dreapta şi am văzut, din nou, Pământul. Acum situaţia revenise la normal: vedeam foarte multe dar nu simţeam nimic. Aşa că am rupt o bucată din Neînceput şi am pus stăpânire pe ea.
După ce am privit-o mai îndeaproape, un sentiment de admiraţie desăvârşită a început să pună stăpânire pe mine. Totul acolo era simetric, armonios conceput şi totuşi, imaterial. Simţurile muţeau când vedeau perfecţiunea şi logica cedase în faţa neantului căci totuşi, Golul era de nepătruns.
La un moment dat bucăţica mea de neînceput a căpătat contur graţie puterilor mele lăuntrice, omeneşti şi, deodată...ciudat...ea deveni parte inconfundabilă cu mine.
Am privit apoi în stânga să văd ce s-a întâmplat: Neînceputul rămăsese la fel de Neînceput.
Am privit apoi în dreapta: Pământul era mai scurt cu o bucată.

Publicat de: PENEA VICTOR la data de: 24-07-2009, 3:10 am
Cuvinte cheie: efemer