Scrobeala cerului mă doare...
E-un anotimp controversat:
Pe-o parte a inimii port soare –
Pe alta brume s-au lăsat

Şi-n timp ce-n chiote desprinse
Din desfrânări cu noul vin,
În mine, sentimente aprinse,
Înfăşurate-s în pelin.

Pelin mi-e sufletul şi viaţa
O! Toamna-i anotimpul mort...
Mă adumbreşte zilnic ceaţa –
Şi nouri negri-n suflet port.

Prea mult iubit-am primăvara –
Prea mult iubirea-am preamărit...
Ştiu că am greşit – şi port povara
De-a mă minţi şi a fi minţit.

Pentru că, în fond, ce e iubirea?!
-Un şir perfid de doruri vagi;
Nu să iubim ne e menirea –
Ci suferinţei să-i fim dragi.

Dezamăgiri, trădări şi vise,
Treptat, cu grijă m-au sleit...
Mi-s tâmplele de doruri ninse
Şi de dorinţe-s obosit.

Aşa c-o să mă-ntorc în locul
De unde am fugit, stupid,
Ca să-mi găsesc în dor norocul...
- La mine-n suflet mă închid.

Şi-o să şoptesc cu voce calmă,
Azi, când pe nimeni nu îndrăgesc,
Rostind aprins, dar ca sudalmă –
Oricui voi-va - „te iubesc”...

Publicat de: Boris Ioachim la data de: 13-11-2010, 3:56 pm
Cuvinte cheie: dezamagire