Culuare se deschid si ma strecor amortit de-atata simt purificator
Catre legamantul ce l-am facut cand am venit pe lume,cu momentul...
Sa am dureri,rusini,sa ma sufoce multe...pentru un pic de dor....
Venita-n fine semnul,cand straveziu si palid,cu pasi nesiguri,mici,sa simt la ce am dreptul;
Se-ntinde un copac peste mine cu mii de brate,ca o colivie...
Sunt atat de mic,ca nici in o suta de ani nu o sa ma simt prizonier...
Stau linistit,am loc sa umblu,si vad peste tot ca moartea e vie....pe cer,
Si simt ca acum,asa,a-nceput sa se nasca-n fiinta mea,o anumita fratie...
Sunt ganduri si pareri ca nu-mi permit sa privesc in jos,sa plang apusul...
S-au selectat in grupuri si-au izolat amoruri,si-acele fericiri,si plansuri...
M-au anulat intr-un fel...dar simt ca vor un nou inceput,
Mai primitor,mai mare...mai sigur...de cat cel in care n-au mai incaput;
Atatea cearcane se strang pe chipul lumii parasite de oameni...
Ploaia,ce cade invers,se opreste undeva la mijloc si asculta linistea...rece,
Se-aude un atom cum se strecoara prin infinit, si fara complexe, trece...
Si timpul ce loveste tot,cum tu lovea-i cu ura orice ca sa sfaremi...
Omule...atata vesnicie e pierduta,si rataceste osciland intre trecut si viitor...
Atata iarba ce-a crescut cu mii de ani in urma,indoieli incepe si gandeste,
Daca sa mai stea cu radacinile in acest mustit pamant,trecut de mult,sfidator...
Si-atatea personaje-transpuneri,transformari-se-ntreb,de mai e pentru ei vre-o poveste...
Atatea ce s-au dus-si numai ecoul lor inca se mai aude...
Crezand ca mai sunt inca,punem mare pret de fapt pe lipsa lor,
Stau undeva ascunse,in locul din care sunt ca si noi,crude...
Vrand sa ne trezeasca din ceata in care,ne-am invaluit cu atata mandrie si zor...
Publicat de: Costel Suditu la data de: 23-10-2011, 12:59 pm
Cuvinte cheie:
VIATA | TIMP | TRAIRE | PURIFICARE