Comentarii la acest text:
Draga Monica,noi ,de fapt, nu uram postura de om,ci pe cea de ne om,care din nefericire se intalneste cel mai des,iar in legatura cu moartea,la toti le este frica,fie
oameni,fie ne oameni.Candva am arondat postul de politie pe vremea candsef era Dani,inclusiv Repedea si Poienile de sub Munte,poate voi mai trece candva pe acolo.Esti tinerica,puneti nadejdea in tine si in D-zeu si mergi mai departe.Succes !
scuze ptr.greseli:om-neom;oameni-neoameni
eu chiar la postura de om ma refeream nu de neom...nu cred ca nu vi s-a intamplat niciodata sa fiti atat de trist incat sa ziceti ca ati dori sa fiti un lucru oarecare, doar om nu!...daca nu vi s-a intamplat inseamna ca sunteti un om cu adevarat fericit!...
Mi-am dorit si eu in mai multe randuri sa fiu "tot una cu catargul ce spinteca in doua infinitul"(minulescu);cred ca ne dorim sa fim uneori altceva decat om tocmai datorita rautatii si josniciei acestei fiinte,care nu se ridica in multe cazuri decat la nivelul definitiei date in scoala lui Platon,aceea de fiinta bipeda,cu unghii late si fara pene.Nu sunt fericit,eventual bucuros ,uneori; ne nastem cu bucuria de a trai si cu tristetea ca vom muri,asa ca nu avem cum sa fim fericiti,durerea unei morti implacabile sterge pana la urma toate bucuriile.Daca reusim sa ne contopim prin credinta cu Spiritul universal care este singurul care poate sa ne intinda o punte peste acea coplesitoare durere,peste acel hau numit moarte,atunci suntem cu adevarat fericiti.Fericirea este apanajul lui Dumnezeu!
foarte frumos spus...!o zi binecuvantata.