Ce poate fi mai frumos,
Decât să privesc răsăritul din ochii tăi,
Atunci când astrul dorinţei tale,
Răsare peste valurile întâmplării,
De a ne fi găsit,
Cu toate că şi acestea se sparg,
De stâncile Destinului nostru,
Lăsând ca spuma viitorului să se retragă,
Înapoi în marea privirii tale.
De aceea îţi spun cât de mult te pot iubi,
Chiar şi atunci când oceanul din noi vuieşte,
Fremătând în iarna unor certuri,
Pe care nu le vrem nici unul dintre noi amintiri.
Mi-aş dori ca întreaga veşnicie,
Să rămână pentru totdeauna,
În adâncurile a ceea ce simţim acum,
Să naufragiem mereu,
Pe valurile oceanului iubirii,
Din ochii tăi minunaţi,
De care nu aş putea să mă despart ,
Nici măcar atunci când,
Toate oceanele de lacrimi ar seca,
Iar noi am naviga doar în amintire,
Pe căile unui Destin al morţii,
Ascuns în catedrala vieţii noastre,
În care să mă mântuiesc prin tine,
Pe faţa împietrită a căruia aş îngenunchea,
Rugându-mă la icoana sufletului tău
Unde ar bate inimile clopotelor suferinţei din noi,
În tăcerea lor adâncă şi surdă,
De durere metalică a Vieţii,
Ce pare a nu simţi nimic,
Căreia să ne rugăm la îngerii amintirilor noastre,
Să ne ierte fiindcă nu e vina nimănui,
Pentru care am ajuns la ţărmul ochilor tăi,
Udat de cîte o lacrimă trecătoare,
Asemeni unei ploi de vară,
A necuvintelor din noi,
Atunci când ne aflam în parcul împlinirii,
Unde ne sărutam fără să acceptăm vreodată,
Existenţa morţii,
Chiar şi atunci când te ţineam de mână,
În cimitirul cuvintelor sacre,
Unde vroiam să ştiu, dacă-ţi mai aminteşti,
Că va trebui într-o zi să mor,
Şi am întrebat,
Unul dintre muncitorii Destinului:
„-Unde aş putea muri?”
Mi-a răspuns:”-Puţin mai încolo,chiar în faţă.”
Ştiam că nu se moare niciodată în spate,
Şi mai ales la spatele Timpului,
Doar înaintea sa!
M-ai urmat în locul acela rece al morţii,
Ţi-am simţit sărutul tău mai plin de viaţă ca niciodată,
Ştiind că doar tu poţi fi reînvierea sufletului meu,
Atât de pierdut în oceanul etern al ochilor tăi.
De aceea te voi căuta etern în mine,
Navigând pe fiecare privire ce ne va cădea,
Asemenea fulgilor de nea din zăpada amintirilor,
Pentru aţi spune etern că te iubesc infinit.

Tweet

Publicat de: Cerin Sorin la data de: 07-10-2008, 9:11 pm
Cuvinte cheie: ochii tai | iubire | destin | viata | moarte

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii