OAMENII MOR SINGURI

Marti, 01.04.2008
22:00


Un suflet…doar un suflet pierdut in eternitate
Stingher…uitat…cu privirea-i trista,
Cauta neincetat un sunet, o culoare…toate sunt uitate
Priveste lumea ce-a lasat-o in urma-i palida.
…Avea un chip…avea un zambet…a fost…
De ce a trebuit sa plece?
…mult prea repede…
Viata-i pare acum fara rost.
Cum uita oamenii?... de ce uita oamenii?
pe…oamenii care mor…
Le uitam ochii, zambetul, gesturile, faptura…
Tot ce au cladit, in urma lor, noi daramam…
Lacrimi…lacrimi care dor
Din ochii lor reci, plang peste soare
Indiferenta noastra…doare!
A fost om, alaturi de noi a ras…a plans…a trait
Acum…nici amintirea-i nu-i mai stim
Trandafiri negrii, langa piatra…nepasatori sadim…
De ce credem ca noi vesnic o sa traim?
Acolo…unde tot ce-I frumos…n-are culoare…
Acolo…unde nici dimineata nu apare
Acolo…unde iubire iti este tacerea
Acolo…suspina un suflet solitar…
Singuratatea coboara peste el iar…
Si nimeni nu apare…in noaptea grea!

Tweet

Publicat de: andy andreea la data de: 25-06-2008, 9:19 pm
Cuvinte cheie: poezie oameni moarte | singuratate tristete | uitare

---

Expeditor: (nume prenume) *	Destinatar: (nume prenume) *
Expeditor: (e-mail) *	Destinatar: (e-mail) *
Mesaj Personal
* * campuri mandatorii